Bucătar de rezervă

Bârrr! E frig! Şi afară, şi prin unele apartamente. Numai bucătăriile sunt calde şi primitoare. Dacă-i mai măricică şi încape şi o canapea, devine brusc cea mai iubită dintre încăperile casei.

O să spuneţi că miroase a mâncare. Ei, aş! Dacă miroase a ciorbiţă de văcuţă, acrită cu borş, a mâncărică de fasole cu ciolan afumat şi un iz bestial de murături, drese cu doi căţei de usturoi striviţi şi aruncaţi în zeama rozalie acidulată, credeţi că se va supăra cineva? Nu mai vorbim despre mesele de seară, când aproape toată familia se înghesuie în bucătărie şi pui de o ţuică fiartă sau de un vin fiert care dezleagă limbile şi stimulează veselia. Ce să mai zici despre o cafeluţă care taie moţăiala şi trezeşte imaginaţia atât mesenilor, cât şi gospodinei care pune la bătaie talentul şi toată priceperea pentru mulţumirea mesenilor.