Sarpele si cioara - Fascinantul spectacol al circului

Taifasuiam de o ora despre purtarea paunilor, despre lenevia focilor. Stateam la o sueta cu marele dresor Dermengi senior.

La un moment dat, dresorul Dermengi-senior isi intrerupe povestirile: "Am de dat cuiva un antibiotic. E ora de tratament". Si deschide un sertar. Cand a deschis sertarul din compartimentul dulapului, s-a auzit un sasait si din sertar s-a ridicat capul unui sarpe. Dresorul l-a mangaiat pe cap si apoi, cu agilitate, i-a prins falcile silindu-l sa deschida gura unde a introdus capsula de antibiotic. Apoi a inchis usa sertarului, lasandu-l pe tanarul sarpe boa sa dormiteze, asteptand efectul ampicilinei. "Costica, fiindca asa l-am botezat pe sarpe, e nitel racit si veterinarul i-a recomandat ampicilina din sase in sase ore. Trebuie sa-l repar, ca maine e spectacol de dresura la Circ."

PRIETENIE. Cunoscutul dresor se intoarce apoi la sueta si deapana o alta amintire nostima si bizara. "De cand eram scolar imi intrase in cap sa fiu sef de animale si sa le dresez. Elev fiind, am facut prima mea asa-zisa dresura. Ma imprietenisem cu o cioara care a intrat odata pe fereastra, in camera mea, si acolo a ramas. Mi-am pus in gand sa o invat pe cioara sa faca socoteli de aritmetica. Chiar si la masa se aseza pe umarul meu, iar eu o pisalogeam numarand galustile din ciorba si incercand sa o fac sa numere. Pana la urma cioara a invatat numerele pana la cinci si chiar sa faca mici adunari. Dar atat timp am pierdut cu dresajul ciorii, ca am ramas eu corigent la matematica."