x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Arhitectul aromelor

Arhitectul aromelor

06 Mar 2005   •   00:00

PASIUNE
La 25 de ani a scris cartea "1.000 de parfumuri", care s-a epuizat in librarii la cateva zile de la lansare. Arhitect de profesie, Octavian Coifan are o adevarata pasiune pentru lumea aromelor. El intentioneaza sa-si deschida un atelier in care sa creeze parfumuri personalizate.
TIBERIU KISS

UN ROMAN LA VERSAILLES
  • nascut la Timisoara, in iunie 1978
  • arhitect - absolvent al Facultatea de Constructii si Arhitectura din Timisoara
  • pregatire: Stagiu de stilism si haute-couture la Esmod International (Paris); stagiu de stilism si istoria costumului la Muzeul Costumului (Paris); stagiu de parfumerie la osmoteca (Paris); stagiu de parfumerie la Institutul superior de parfumuri, cosmetice, arome (Versailles), stagiu de parfumerie la diverse uzine de la Grasse (Franta); bursa de studii de design si arhitectura la KTH Arkitektur (Stockholm)
  • carti publicate: "1000 de parfumuri", "Parfumul" "Mica enciclopedie" - Editura Curtea Veche
  • Octavian Coifan vrea sa-si deschida un atelier unde sa creeze parfumuri "pe masura", ca la Paris sau Milano

    Jurnalul National: Cum a fost perioada de studiu din Franta?
    Octavian Coifan: Din punctul meu de vedere, a fost un fel de soc. Am intrat intr-un domeniu care, pentru zeci de ani, a fost un secret, bine pazit, ascuns de ochii publicului. La osmoteca de la Versailles am avut ocazia sa miros parfumuri recreate, disparute de pe piata de zeci de ani, iar altele, de sute de ani. Experienta franceza

    Ce inseamna parfumul pentru francezi?
    Parfumul in Franta este ca aerul, pentru tineri si nu numai. Un mod de viata! Mai mult, parfumul este un simbol national, ridicat la rang de stat, daca pot sa spun asa. Cand spui parfum, spui Franta.

    Cum este intr-o "uzina" de parfumuri?
    Este extrem de mare, pentru ca zilnic se produc sute de parfumuri. Totul e computerizat. Practic, e ca o fabrica de medicamente.

    Care este povestea atelierului de parfumuri pe care ai vrut sa-l deschizi in Romania?
    Am avut ideea asta de acum patru ani. Inca nu am abandonat-o. Era o chestiune legata de cosmetice si parfumuri. Practic, un atelier pe masura, in cadrul caruia, eu imi foloseam experienta acumulata.

    De ce crezi ca nu ai reusit sa spargi gheata?
    Evident, motivele sunt strict de natura economica. Nu exista putere de cumparare. Marea majoritate a romanilor nu raman cu prea multi bani de pe o luna pe alta.

    Ce te-a determinat sa publici o carte despre parfumuri, in Romania, unde publicul nu e un mare consumator?
    Publicul nu e un mare consumator, pentru ca nu are informatia necesara. Romanii nu dau prea multi bani pe "simturi". Tocmai de aceea am scris aceasta carte, ca sa inlatur aceste idei preconcepute. Volumul meu are menirea de a educa publicul. In momentul in care romanii vor constientiza ca exista si alte simturi, atunci lucrurile se vor schimba. De doi ani, in Romania s-a produs o schimbare in bine. Lumea a inceput sa dea bani pe lumanari parfumate si uleiuri parfumate de camera. Pe de alta parte, cartea a fost iarasi un soc, inca de la lansare. Nimeni nu si-a inchipuit ca se poate scrie atata despre un "simplu miros" al unui parfum. Un exemplul clar ca romanii nu acorda interes. Nimeni nu pricepe ca parfumul este de fapt o poezie. Evident, la lansarea cartii au existat o serie de comentarii rautacioase. Cum de un tanar, la 25 de ani, a reusit sa scrie o carte, care, in mod normal, se scrie la un sfarsit de cariera. Hai sa fim cinstiti. Doar mastodontii pot scoate carti, pe care, de fapt, le scriu studentii.

    Parfum personalizat

    Cum a fost primita cartea?
    Ea s-a epuizat, inca din primele momente. Am fost sunat de la editura, iar acestia m-au anuntat ca vor mai scoate un tiraj, pe piata. Nu stiu daca mai este prin librarii. Acum, mai vreau sa scriu o carte, tehnica, legata strict de compozitia parfumurilor. Ideea e curajoasa.

    Cum ramane cu romanii?
    Trebuie sa intelegem ca, timp de aproape 40 de ani, in mare parte, romanul de rand a fost obisnuit cu sapunul "Cheia". In cel mai fericit caz, cu spray-urile de tip "Farmec". E si normal, intr-o oarecare masura, ca romanul sa confunde spray-ul cu parfumul, chiar daca sunt lucruri cu totul opuse. E o barbarie sa te dai sub brat cu spray, iar, dupa, pe haine. Si la ora actuala, romanii sunt cei mai mari consumatori de spray-uri, dar nu de deo-roll-uri.

    Planuri de viitor?
    Intentionez ca, in doi-trei ani, sa deschid o asa-numita "parfumerie pe masura". In fapt, este vorba despre un atelier, in care se fac, in functie de fiecare individ, parfumuri personalizate. Astfel de magazine au aparut recent si la Paris, Milano, Barcelona si in alte capitale care se respecta.

    CLEOPATRA, REGINA ESENTELOR
    Cu ajutorul parfumurilor, Cleopatra, regina Egiptului, a reusit sa suceasca mintile a doi importanti oameni de stat ai Romei: Cezar si Marc Antoniu. Cand s-a intalnit cu Marc Antoniu, a presarat prin tot palatul petale de trandafir si a inmiresmat peretii cu cele mai scumpe esente. Cand l-a parasit pe Antoniu, se spune ca si-a inmuiat panzele corabiei in parfumuri suave care, in bataia vantului, duceau mirosurile dulci spre amant.

    CATHERINE DE MEDICI SI OTRAVA PARFUMATA
    Insotita de Renato Bianco, cel care ii crea parfumuri, Catherine de Medici a sosit in 1533 in Franta pentru a se casatori cu Henric al II-lea. Era data cu Eau de la Reine, un parfum pe care calugarii dominicani il creasera special pentru casatoria ei. Catherine de Medici a lansat moda parfumurilor italiene la curtea franceza. Tot ea a venit cu ideea de a purta mici flacoane cu substante aromate in buzunare hainelor sau intre sani. Dupa moartea lui Henric al II-lea, Catherine de Medici a utilizat parfumurile pentru a-si satisface ambitiile si setea de razbunare. Renato Bianco i-a confectionat, printre altele, bijuterii sau manusi parfumate, care erau otravitoare.

    JOSEPHINE, NEBUNA DUPA MOSC
    In 1802, societatea franceza incepe sa abuzeze de-a dreptul de parfumurile pe baza de mosc. Moda fusese lansata de Josephine, sotia lui Napoleon. Originara din Antile, viitoarea imparateasa iubea notele puternice in parfum. De altfel, se spune ca budoarul imparatesei era atat de parfumat cu mosc si cu ambra incat, 60 de ani mai tarziu, mirosul inca persista. Josephinei ii placea foarte mult si aroma de trandafir, dar si notele exotice, pe baza de vanilie, cuisoare, scortisoara.
    ×
    Subiecte în articol: editie de colectie parfumuri