Arta cuvantului

Il intereseaza "viata secreta a sentimentelor, meandrele trairilor noastre profunde". Parintii mei dormeau cu cartile lui sub perna. Eu l-am desco-perit pe scriitorul Petru Popescu de curand.

In exclusivitate, scriitorul Petru Popescu ne-a anuntat ca tocmai a semnat un contract pentru o serie de carti cu editura Harper Collins din New York

Cei care l-au citit "atunci" l-au iubit pentru felul fermecator de a scrie. Petru Popescu a trait exilul in anii ’70-’80. La momentul plecarii sale din tara avea 29 de ani. A gustat din painea libertatii. Scriitorul s-a nascut la Bucuresti, in 1944. A absolvit Facultatea de Litere si a debutat cu volumul "Zeu printre blocuri".

RECUNOASTERE. Au urmat romanele "Prins", "Sa cresti intr-un an cat altii intr-o zi" si "Dulce ca mierea e glontul patriei", bine primite de public si de critica. Recunoasterea in afara granitelor a venit in 1972, cand romanul "Sfarsitul bahic", povestea unui tanar exclus din partid, a fost publicat in acelasi timp in Anglia si Suedia. In 1973, face parte din echipa de ziaristi care il insotea pe Ceausescu in America Latina si, satul de excesele dictaturii, se decide sa fuga. A aratat ca se poate, a avut sansa si curajul sa fuga in plina glorie si a reusit sa se consacre in literatura si cinematografia americana! "Daca aveai capul pe umeri nu puteai sa scrii carti asa cum voiai. Trebuia sa scrii romane istorice in care sa-l lauzi pe Ceausescu ori sa faci un joc periculos in plan personal. Ceea ce in Romania era foarte riscant, din cauza infiltrarii tot mai acute a Securitatii." Erau cateva handicapuri teribile pe care, plecand, Petru Popescu a reusit sa le depaseasca. Cartile sale au fost traduse in 20 de limbi.

NOSTALGIE. A fost la scoala in limba engleza, a citit, a ascultat si a primit cea mai buna lectie prin casatoria cu cineva care nu stia romaneste, scenarista Iris Friedman. Scriitorul are inca nostalgia Romaniei. "Zoe Ceausescu mi-a dat atentie doar ca scriitor, a citit cartile mele, a vrut sa ma intalneasca si sa discute cu mine. Ei, aceasta atentie chiar m-a speriat, pentru ca nu stiam unde va duce. Am plecat destul de repede in Iowa. Voiam sa fiu scriitor, nu gigolo politic." Scriitorul este elogiat nu numai ca un exceptional povestitor epic, ci si ca un original stilist in limba engleza, primind nenumarate premii.

"In Franta am fost cunoscut pana in ’89, eram recunoscut chiar pe strada, insa de atunci, cum m-a preocupat publicarea in romaneste, timpul trecand, oamenii uitand, acum nu mai sunt cunoscut. Imi vad de treaba mea, «de celebru necunoscut». Deci nu sunt cunoscut! Am dat din coate atunci nu ca sa fiu cunoscut, ci pentru alte lucruri. Acum s-a terminat, dar eu nu sunt suparat pe francezi, ci oarecum pe romanasii nostri veseli." - Paul Goma despre celebritate

SUPARAT PE "ROMANASI"

Exilat la Paris de peste 25 de ani, scriitorul Paul Goma, nascut in 1935 in Basarabia, si-a publicat majoritatea volumelor initial in franceza sau germana. Abia dupa 1990 i-au fost editate cartile si in Romania. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara "Gherla", "Culoarea curcubeului", "Patimile dupa Pitesti", "Jurnal". "Domnule Goma sunteti un scriitor cunoscut..." "Cunoscut de dumneavoastra, dar dumneavoastra nu reprezentati Romania tricolora. Eu sunt convins de contrariu, nu intru in categoria aceasta, gasiti alta... Cartile mele nu se publica. Dupa «revolutia lui Brucan», un an-doi, mi s-au publicat niste carti; dupa aceea, eu fiind gura mare am inceput «sa-i injur»: pe Manolescu, pe Monica Lovinescu si am fost blocat (...) Am invatat sa-mi economisesc scrisul cu varsta, acum scriu numai pentru mine. Ce inseamna «apreciat», i s-a dat o mare pretuire de la tovarasul de sus, si-a strans mana in cadru festiv?! E un termen pe care il detest. Eu, ca cititor pot sa spun asa: Scriitorul cutare imi place! Dar nu voi folosi in nici un caz termenul «il apreciez», ca aici e o chestinune de pret, adica «il pretaluiesc»"... (Carmen Dragomir)