Aureole pictate in negru

O biserica unica in lume, un poem inchinat lui Eminescu. Aici, sfintii si ingerii au aureole negre, ce semnifica doliul cauzat de moartea prematura a poetului. Nicolae Iorga este cel care a decis, de comun acord cu pictorul, ca aurele sfintilor si ale ingerilor sa fie negre, in semn de doliu pentru poetul stins prematur.

O biserica unica in lume, un poem inchinat lui Eminescu. Aici, sfintii si ingerii au aureole negre, ce semnifica doliul cauzat de moartea prematura a poetului. Nicolae Iorga este cel care a decis, de comun acord cu pictorul, ca aurele sfintilor si ale ingerilor sa fie negre, in semn de doliu pentru poetul stins prematur. O biserica unica in lume, un poem inchinat lui Eminescu. In Ipotesti, satul "apostolului neamului", vazduhul miroase a codri verzi de brad, iar poezia sta pitita in spatele fiecarei porti.

Pasii credinciosului calca in vuiet rece, acompaniat de dangatul clopotului, aleea pietruita. Biserica e la 100 de metri de poarta complexului muzeal, in fata cimitirului, la mica distanta de casa memoriala. Cateva zeci de enoriasi se amesteca duminica cu vizitatorii veniti sa asculte slujba in biserica lui Eminescu. Statura longilina a tanarului poet vegheaza de pe perete, intre sfintii si ingerii cu aura neagra si Regele Carol al II-lea. Turistii sositi din tara se inchina "sfantului Eminescu". Strainii fotografiaza sfintii si ingerii pictati cu negru si intreaba sfiosi ce legatura are "personajul" cu biserica. "Chiar e unica in lume aceasta biserica prin faptul ca e inchinata unui poet si sfintii poarta doliu pe chipuri!?".

Gloante. Aureolele negre semnifica doliul pentru moartea prematura a poetului. "La randul lor, sfintii si ingerii nu au infatisarile caracteristice, triste si chinuite, ci seamana foarte mult cu oamenii din viata de zi cu zi. Biserica este un omagiu pentru disparitia celui care a marcat cultura romaneasca si nu numai", spune Ana Florescu, sef de sectie in cadrul Memorialului Eminescu, care subliniaza si faptul ca cimitirul de langa biserica este singurul care face parte dintr-un complex muzeal. Cel de-al doilea razboi mondial, inceput tocmai cand a fost terminata biserica, nu a trecut fara urmari: in retragere, soldatii sovietici au tras cu armele in picturi, iar urmele gloantelor, in pieptul Regelui Carol al II-lea, precum si in candela din fata altarului, sunt inca vizibile. Semnele heraldice din braul exterior au scapat de furie datorita istetimii preotului de atunci, care a pus sa fie acoperite cu ipsos.

Cum a inceput totul? La 50 de ani de la moartea poetului, scriitorul Cezar Petrescu initiaza o subscriptie publica pentru a aduna bani pentru terminarea locasului sfant inceput in 1928. Nicolae Iorga i se alatura si, prin intermediul revistei Neamul romanesc, faciliteaza strangerea sumei necesare. Noua constructie a prins a se inalta langa cea veche, a familiei Eminovici, strajuind-o si parca ferind-o de vremuri grele. Istorie. Potrivit martorilor vremii, Nicolae Iorga a venit de doua ori la Ipotesti, prima data sa urmareasca lucrarile, iar a doua oara in 1939, cu doar un an inainte de a fi ucis. Un proces-verbal al vremii, cu numarul 5, de la 13 decembrie 1929, arata ca piatra de temelie a noii biserici s-a pus la 28 iunie a aceluiasi an. In 1930 s-au cerut bani Primariei Baluseni pentru constructia bisericii de la Ipotesti, iar din februarie 1931, prin note telefonice, s-au solicitat fonduri si primariilor din Poiana, Trusesti, Todireni, Bucecea. Intre timp, carele satenilor aduceau piatra de la Burdujeni, caramida aparenta de la Ciurea si tigla.

Un olandez. Strane cioplite de un olandez. In 1931 se ajunsese cu zidirea "pana la boltile superioare". Pictura murala a fost realizata de pictorul Petru Remus Troteanu, absolvent al Academiei de Bele-Arte din Bucuresti si Paris. Sfintirea bisericii s-a facut la 15 iunie 1939 cu participarea lui Irineu, mitropolitul de atunci al Moldovei, iar Nicolae Iorga a plantat cu acel prilej bradul argintiu din fata bisericii. Biserica este in stil moldovenesc, fiind inconjurata la exterior, sub streasina, de o friza in care se repeta trei insemne heraldice: stema judetului Botosani - coasa, a Moldovei - capul de bour, si a regatului. Confectionarea si montarea catapetesmei s-au facut "potrivit unui contract incheiat cu sculptorul olandez Peer Merloe, adus de la Manastirea Varatic", acesta realizand si o strana arhiereasca, 14 strane obisnuite, doua iconostase, doua analoghii si balustrada la loja corului.

BISERICA, BRAND EXPORTAT
Palimarul inchina un pahar cu vin in fata lui Eminescu. Ofera darnic coliva si colaci. "In fiecare duminica sunt cel putin 70-80 de oameni in biserica. Vara sunt si mai multi, pentru ca vin si din alte parti." El isi aminteste ca, in urma cu cativa ani, a venit o echipa de specialisti straini: "Voiau sa ia modelul bisericii noastre ca sa-si faca una la fel si la ei. Au masurat, au stat cateva zile si au plecat sa se puna pe treaba. Noi ne-am obisnuit cu picturile din biserica noastra, pentru ca le stim de cand eram copii, dar altii se minuneaza cand vad cat de frumoase si de deosebite sunt".

Un monument istoric deosebit Palimarul Dumitru Munteanu stie tot ce "misca" in sat si in biserica si isi ia treaba in serios, ca un fel de ghid. "Acolo e domnul nostru Eminescu, iar pe celalalt perete e Regele Carol. S-au mai afumat picturile, ca intr-un timp iesea fum din soba, dar acum avem centrala, calorifere si termopane. Si acolo, sus, s-au pus termopane", arata palimarul catre bolta bisericii, mandru de geamurile maro inconjurate de o spuma alba, izolatoare. Omul recunoaste ca ar mai trebui bani pentru refacerea locasului, ca n-a fost niciodata renovat in sapte decenii. "La cutremurul din ’40 s-a crapat tare arcada, dar alte necazuri n-au mai fost. S-a pastrat bine, dar tot ar trebui reparat, ca e monument istoric." PICTORUL, FECIOR DE PREOT Petru Remus Troteanu s-a nascut la 16 mai 1885 in satul Stancesti, judetul Botosani, tatal sau fiind si invatator, si preot. A pictat mai multe locasuri de cult: Biserica Armeana din Bucuresti, interiorul bisericilor Stanca (Botosani), Stejarul si Cuejdin (Neamt), Boureni (Iasi). Fiind profesor la Academia de Arte Frumoase din Iasi, in 1939 a proiectat si executat pictura bisericii de la Ipotesti, impreuna cu Veronica Constantinescu, inspiratoarea figurilor ingeresti. Lacrimile sunt inghitite in tacere La biserica se oficiaza toate nuntile, botezurile si inmormantarile satului, dar astfel de evenimente nu tulbura cu nimic linistea casei lui Eminescu sau a mormintelor. "Ipotestenii au multa decenta chiar si atunci cand se bucura. Sfiala nu le lipseste niciodata, indiferent despre ce moment al vietii este vorba", a spus Ana Florescu, sef sectie. Asa ca lautarii, chiuiturile si efervescenta entuziasmului lipsesc de la nunti si botezuri, in timp ce la inmormantari, lacrimile sunt inghitite in tacere. Sentimentele ipotestenilor pentru cel care i-a marcat pentru totdeauna ies in evidenta si de Inviere. Atunci, in noaptea sfanta, dupa ce preotul aduce lumina din biserica, inainte de a merge la locurile unde neamurile le odihnesc vesnic, satenii poposesc mai intai la mormintele celor din familia lui Eminescu - parintii Gheorghe si Raluca Eminovici, doi frati, si, posibil, inca doi dintre cei mici, prapaditi prea curand - , pentru a le lumina lor somnul.