Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"SANGE ALBASTRU"
Istoricul Dan Berindei, membru al Academiei Romane si descendent al domnitorului Constantin Brancoveanu, a explicat care a fost rolul jucat de boieri in istoria noastra, ce transformari a suferit aceasta categorie in
cursul "secolului fanariot", ce anume ii deosebea pe boierii moldoveni si munteni de nobilii apuseni, cum se putea accede la statutul de boier, care au fost de-a lungul timpului pacatele si meritele elitei autohtone.
Jurnalul National: Ce rol a jucat elita pe care o numim cu termenul de "boieri" in istoria noastra?
Dan Berindei: In Tarile Romane, elita autohtona, adica boierii nostri, au avut continuitate inca din momentul aparitiei statului. Ceea ce ne deosebeste de tarile din jurul nostru sunt tocmai vechimea si acest caracter neintrerupt al elitei, pe care nimeni din jur nu o are, cu exceptia Ungariei si a Poloniei, dar acolo a fost o alta situatie. Dupa cucerirea de catre Imperiul Otoman a spatiului de la sud de Dunare, nobilimea locala a avut doua alternative: ori sa se turceasca, ori sa coboare in randul taranimii, ceea ce s-a intamplat. Singura elita crestina a ramas in cartierul Fanar, pe langa Patriarhia ortodoxa de la Constantinopol. Acesta a fost tolerata chiar de turci, pentru ca marea masa a populatiei era crestina. Patriarhul avea un statul deosebit, putea intra oricand la sultan.
In Tarile Romane s-a ajuns la un regim cu totul diferit de ce era la sud de Dunare. Elita locala a ajuns la un compromis cu sultanul, in sensul ca ne-am pastrat domnii, aceasta elita nobiliara, autonomia, institutiile si toata viata statului, armata, diplomatia, biserica.
Pe teritoriul nostru turcii nu au avut o moschee. Daca te duci azi in Grecia o sa vezi cupolele bisericilor mai scurte, pentru ca nu aveau dreptul sa depaseasca moscheea la inaltime. La noi nu a fost nici o moschee. In schimb se platea tributul. Exista si obligatia de a insoti pe sultan in marile campanii. Acest compromis istoric, negociat si pazit cu strasnicie de boierime, a ingaduit sa existam.
"Te reclamam la sultan"
Elita locala a avut de suferit in timpul domniilor fanariote, in secolul al XVIII-lea, cand domnul nu mai era ales de ea, ci era numit direct de catre sultan?
Boierii aveau o experienta politica remarcabila, lucru care s-a vadit cel mai bine in secolul al XVIII-lea, cand au inceput ofensiva cele doua mari imperii laturalnice - Imperiul Tarist si Imperiul Habsburgic. Turcii au inlocuit domnii pamanteni cu domni fanarioti, despre care credeau ca vor fi mai "cuminti", mai fideli Portii decat domnitorii romani. Atunci marea boierime a reusit sa ajunga la un fel de conlocuire si cu fanariotii, in sensul ca domnul nu-si putea permite orice. Delegatii de boieri puteau sa mearga oricand la Constantinopol sa se planga, iar domnul nu putea sa-i opreasca. Daca afla sultanul ca a oprit o delegatie de boieri, era rau. In felul acesta reuseau "sa-l tina in sah". Chiar am avut curiozitatea sa calculez acum ceva vreme care a fost raportul dintre numarul boierilor romani si cei greci in Divan. Este net in favoarea boierilor romani. Fanariotii au recurs la marea boierime pamanteana, tocmai pentru ca, fata de domnul fanariot, acesta a actionat dupa ideea "nu esti cuminte, te reclamam la sultan". Ei au avut aceasta arta, au gasit un modus vivendi cu domnii fanarioti si in acelasi timp au lucrat pentru a scapa de ei. Spre finele veacului, s-au adaptat noii situatii internationale, si-au dat seama ca va veni un moment in care lucrurile se vor schimba. In faza urmatoare, dupa secolul fanariot, se intra in epoca moderna. Unii au fost niste frane, dar frane in sens tarist - adica se imbracau nemteste dar voiau sa ramana mai departe cu toata puterea economica, politica si asa mai departe. O alta parte foarte insemnata a inteles insa necesitatea schimbarii profunde, ca trebuie mers mai departe, ca trebuie sa accepte si clasa de mijloc la "masa politica".
"Domnii fanarioti au simtit nevoia «sa se lege cu pamantul». Constantin Mavrocordat, cel mai important dintre ei, a fost casatorit de trei ori si de fiecare data cu boieroiace romance, tocmai sa asigure legatura cu boierimea locala si sa fie astfel acceptat de ea. " -
Academician Dan Berindei
|
DIN BRANCOVENI
|
|
Academicianul Dan Berindei provine dintr-o familie a carei atestare documentara dateaza din secolul al XVII-lea. Numele Berindei apare insa in documente inca de la sfarsitul secolului al XIV-lea si este de origine cumana (n.n. - cumanii au fost o populatie migratoare care s-a amestecat cu autohtonii; unele cuvinte din limba romana se considera a fi de origine cumana, cum ar fi Teleorman - "padure nebuna").
Familia Berindei reprezinta boierimea mijlocie. In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea au realizat insa multe aliante matrimoniale cu boierii de rangul intai, cum ar fi boierii Brancoveni, Cantacuzini. Academicianul Dan Berindei face parte din a 11-a generatie descendenta din domnitorul Constantin Brancoveanu.
Istoricului Dan Berindei i se pare important faptul ca boierii-carturari, de tipul unui Ienachita Vacarescu sau Mihai Cantacuzino, nu reprezentau cazuri izolate in societatea romaneasca a secolului al XVIII-lea. Pentru a-si proba afirmatia, academicianul a plecat de la exemplul propriei familii: "Un stramos al meu, spune istoricul, Matei Berindei din Rosiori de Vede, strabunicul strabunicilor mei, a facut la un moment dat o insemnare pe o carte, care incepea aproximativ cu urmatoarele cuvinte: «cand va citi un urmas al meu aceste randuri, sa stie ca eu sunt de mult putrezit», si urmau consideratiile lui, care de asemenea erau foarte interesante. Au trecut de atunci 250 de ani. Eu am dat peste aceasta insemnare intamplator, acum 50 de ani, la Biblioteca Academiei".
Un strabunic al lui Dan Berindei - Anton Berindei - a fost primul roman care a absolvit scoala de geniu de la Metz, in timpul lui Napoleon al III-lea, si a devenit ministru de razboi spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Fratele sau, Dumitru, a facut studii de arhitectura si a fost la randul lui ministru intr-un guvern prezidat de fruntasul liberal-moderat Ion Ghica. Dumitru Berindei a inaugurat o traditie de familie. Fiul sau, Ion Berindei, a fost de asemenea arhitect, printre ale carui realizari se numara Palatul Cantacuzino, Casa Asan ori Palatul Culturii din Iasi.
|
| Partea a doua a interviului cu Dan Berindei in Editia de Colectie de luni, 12 decembrie |
