Brancovenii

Poporul roman a cinstit un voievod insufletit de o credinta dreapta pentru care a dispretuit chiar viata sa, Constantin Voda Brancoveanu.
Poporul roman a cinstit un voievod insufletit de o credinta dreapta pentru care a dispretuit chiar viata sa, Constantin Voda Brancoveanu.

Voda Brancoveanu s-a nascut in localitatea Brancoveni din partile Romanatiului. Stramos dupa tata il avea pe Matei Basarab, iar dupa mama lui, Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino, era de vita imparateasca. De mic a ramas fara tata, iar mama lui i-a dat o crestere aleasa si in frica lui Dumnezeu. Bland din fire, vioi la minte, aratos si avand avere, a ales de sotie pe Maria, fiica lui Neagoe si nepoata lui Antonie Voda. Au avut 11 copii. Chemat de tanar in slujba de dregator domnesc, mai intai de Duca Voda si apoi de Serban Voda Cantacuzino, urca in dregatorie pana la mare logofat, adica sfetnicul cel mai de seama din Divanul domnesc. Se spune ca Serban Voda il pretuia pe el cel mai mult dintre toti nepotii, insarcinandu-l cu slujbe grele. La moartea lui Serban Cantacuzino, in 1688, boierii si toti dregatorii tarii l-au rugat pe Constantin Brancoveanu sa primeasca domnia. Au staruit mult, abia cand i-au spus ca este vrerea tarii ca el s-o apere de dusmani, sa-i apere credinta si sa-i asigure linistea si pacea, a primit. A fost uns domn de catre mitropolitul tarii, Teodosie.

Constantin Brancoveanu se odihneste in pamant romanesc, in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti

MAZILIREA. Lacomia turcilor pentru averile voievodului si banuielile lor ca el ar trata in ascuns cu rusii si austriecii impotriva lor, dar si ale Cantacuzinilor, care ii ravneau tronul, au precipitat lucrurile. In ziua de 24 martie, in miercurea cea mare din Saptamana Patimilor, a trimis sultanul pe Mustafa Aga, care ii comunica domnului ca este mazilit. Feciorii, ginerii, Voda si sluga cea credincioasa, Ianache, au fost dusi la Edicule, adica Sapte Tunuri. Aprinsi de ura, trei luni si jumatate i-au chinuit cu cele mai cumplite chinuri pe domn si fiii lui, strangandu-i in catuse de fier, facandu-le taieturi si la cap, arzandu-i pe piept cu cleste inrosit in foc si in cele din urma hotarandu-le moartea. La Edicule au fost inchisi patru luni. Au fost mutati apoi in inchisoarea Bostangi Basa, unde erau tinuti inaltii demnitari. In cele din urma, muftiul a reusit sa obtina gratierea ostaticilor, dar cu conditia trecerii la mahomedanism. Batranul voievod a refuzat, la fel si fiii sai. Au fost condamnati la moarte prin decapitare, la data de 15 august 1714. Aceasta zi era menita sa le adanceasca si mai mult durerea din suflet, fiind si Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar si ziua onomastica a voievodului, care implinea 60 de ani. Astfel, Brancoveanu, impreuna cu toate rudeniile lui, au fost scosi din temnita, numai in camasi, cu capetele descoperite, purtati in lanturi pe ulitele Constantinopolului, ca niste raufacatori spre locul de executie, Ialy-Kiosc. Dupa decapitare, trupurile lor au fost tarate pe uliti si aruncate in apele involburate ale Bosforului, iar capetele au fost infipte la prima poarta a seraiului, unde au stat trei zile. Pe ascuns, crestinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor sase martiri si le-au dus in taina de le-au ingropat, nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in biserica manastirii Maicii Domnului, pe care domnitorul brancovean o ajutase cu ceva timp mai inainte. Sotia marelui domnitor a stat inchisa la Constantinopol pana in martie 1715 si a venit in tara in 1716. Doamna Marica, in 1720, a adus in tara osemintele sotului ei, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, si le-a inmormantat in biserica Sf. Gheorghe Nou, intre mormantul lui Ion Mavrocordat si cel al lui Grigorie Brancoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormant de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, sapata in piatra, stema Tarii Romanesti, ca semn ca acolo odihneste domnitorul acesteia.

"In 25 de ani de domnie, tara nu a cunoscut razboi. A stiut sa apere tara de toti si in felul acesta a inflorit in tara credinta, prin ridicarea de lacasuri de inchinare si cultura, prin tiparirea de multe carti, mai ales religioase. Un nou stil in arhitectura ii poarta si astazi numele, "stilul brancovenesc", cu usurinta de recunoscut la toate ctitoriile sale, bisericesti si mirenesti. Cei 11 copii, patru baieti si sapte fete, erau avutia cea mai de seama a domnestilor parinti." domnia lui Brancoveanu