Cosul cu bijuterii

Totul a pornit de la o sacosa de matase pe care Zinaida o purta vesnic cu dansa, ceea ce a atras atentia tuturor celor cu care venea in contact, dar mai ales a talharilor.

Povestea destinului nefericit al Zinaidei a avut un inceput frumos. Zinaida Wasiliewna a fost fiica unui mare bogatas rus si s-a casatorit cu Gheorghe Spanescu, numit agent diplomatic comercial al guvernului roman la Petrograd, inainte de marele razboi european. In timpul revolutiei rusesti, sotii Spanescu au fost nevoiti sa paraseasca Petrogradul, venind la Bucuresti, unde Gh. Spanescu a deschis un birou de import si export pe Strada Bursei, avand locuinta la Hotel "Athen...e Palace".

Din toata averea parinteasca, Zinaida Spanescu nu putuse lua cu dansa in pribegie decat numeroase bijuterii de o valoare de cateva milioane de lei, pe care le-a putut usor ascunde si de care era nedespartita; cu unele se gatea zilnic, iar pe celelalte le tinea intr-o sacosa de matase pe care o purta vesnic cu dansa, ceea ce a atras atentia tuturor celor cu care venea in contact.

OBSESIA. Ea purta asupra ei toate aceste bijuterii, chiar cand facea plimbari singura pe camp, spun martorii; cu totul straina in Bucuresti, unde nu avea nici rude si nici grija unei gospodarii, deoarece locuia la hotel, iar sotul sau era ocupat tot timpul cu afacerile, Zinaida Spanescu simtea nevoia de a face cunostinta cu conationali de ai sai. In Pensiunea Ioanid din Pasajul Imobiliara, de pe Calea Victoriei, unde lua adesea masa cu sotul sau, ea a cunoscut foarte multi refugiati rusi. Aici a cunoscut-o si pe Alexandrina Serban, o aventuriera originara din Orhei - Basarabia. Aceasta fusese trimisa inainte de razboi de parintii sai la Moscova pentru studii, dar aici ea a dus o viata usuratica. Izbucnind revolutia rusa, dansa s-a inapoiat la Chisinau, nu a ramas decat foarte putin timp si a venit in Bucuresti, unde a stat in camere cu chirie in diferite locuri, mutandu-se in anul 1921 pe Strada Orlando nr. 7. Stabilita in Bucuresti, ea a continuat aceeasi viata usuratica pe care o dusese, lipsita cu totul de mijloace, nu traia decat din expediente, insa isi da toata osteneala ca sa para femeie cinstita si bogata si de foarte buna conditie sociala. Parintii sai avusesera, ce e drept, oarece avere in Orhei, dar originea acestei averi era foarte dubioasa. Apoi un frate al sau, Neculai Serban, in complicitate cu ceilalti frati, intre care Mihail Serban si mama lor, a ucis la drumul mare si in plina zi pe propriul tata cu doua focuri de revolver. Aceasta era femeia pe care Zinaida Spanescu a avut nenorocirea sa o cunoasca in cercul refugiatilor rusi care luau masa in Pensiunea Ioanid.

Bogatia de bijuterii pe care Zinaida Spanescu o purta totdeauna asupra ei a tentat-o si a determinat-o sa conceapa planul de a o atrage intr-o cursa si a o jefui. In acest scop a cautat sa se apropie cat mai mult de dansa si sa-i castige prietenia, ceea ce a si izbutit. Se vedeau, un timp, foarte des si daca din instructie nu s-a stabilit daca Zinaida Spanescu se ducea pe la Alexandrina Serban, in schimb s-a stabilit pe deplin ca aceasta din urma se ducea mereu pe la cea dintai si ieseau foarte des impreuna in oras.

La un moment dat, Zinaida Spanescu a spus ca va pleca in curand cu sotul ei din Bucuresti spre a se duce la o sora la Berlin; planul Alexandrinei era in primejdie, cand o imprejurare neasteptata vine in ajutorul ei: soseste in Bucuresti renumita cantareata rusa Elena Smirnova, angajata pentru o serie de reprezentatiuni la Opera Romana. Zinaida o stia de la Petrograd si, in discutiunile pe care le avea cu Alexandrina Serban, vorbea cu multa admiratie de dansa si-si manifesta mereu dorinta de a o cunoaste personal. Aceasta imprejurare a cautat sa o utilizeze Alexandrina pentru a-si atinge scopul. Aceasta era la finele lunii ianuarie 1921, in primele zile ale lunii februarie se constata ca din Chisinau pleaca spre Bucuresti Mihail Serban, fratele Alexandrinei, dar nu singur, ci impreuna cu inculpatii Wladimir Trofimow, pe atunci deputat al Basarabiei, si Wladimir Zilotti.

PLANUL. Ajuns la Bucuresti, Wladimir Trofimow l-a prezentat pe prietenul sau Mihail Serban la masa la Restaurantul "Boulevard" artistei Smirnova, cu care apoi se vedeau mereu. Trofimow declara ca Serban era prietenul sau din copilarie si de scoala, desi recunoaste ca era neam de tigani-carbunari, ca parintii sai facusera oarece avere in chip misterios. In timp ce Mihail Serban traia numai in petreceri cu inculpatul W. Trofimow, sora sa Alexandrina dadea asalturi disperate Zinaidei, spre a o aduce in locuinta sa utilizand in acest scop dorinta acesteia de a o cunoaste pe artista Smirnova. Ii vorbea mereu de dansa si in cele din urma i-a comunicat ca o invitase la dansa la ceai si ca aceasta i-a comunicat ca va veni in seara de vineri, 18 februarie. A invitat-o si pe dansa in acea seara, aratandu-i ca aceasta era cea mai buna ocazie de a o cunoaste. Stiindu-i slabiciunea, era sigura nu numai ca Zinaida va primi invitatia, dar stiind ca vine sa cunoasca o mare artista, se va impodobi cu cele mai de pret bijuterii ale sale; si nu s-a inselat. Zinaida Spanescu a primit invitatia. Dupa-amiaza, Zinaida Spanescu, dupa ce a terminat lectia de limba engleza cu dra Kopinger, s-a imbracat pentru vizita, s-a gatit ca de obicei cu o parte din bijuterii, iar restul l-a pus in sacosa de matase pe care o purta cu ea si a plecat la ora 18:00 spre locuinta Alexandrinei. Cum a intrat in apartamentul Alexandrinei, ambii frati au tabarat asupra ei si au strans-o de gat pana ce au ucis-o. I-au luat apoi toate bijuteriile de pe ea si le-au pus in sacosa unde erau si celelalte, iar cadavrul l-au pus intr-un cufar anume pregatit pentru aceasta, l-au incuiat si apoi Mihail Serban l-a dus la gara chiar atunci si l-a predat pentru Sibiu pe un nume fictiv de I. Petrescu.

URMARIREA. Intre timp, Gheorghe Spanescu da de firul afacerii, drept pentru care M. Serban nu a mai intarziat deloc, ci a luat imediat panerasul cu tot fructul crimei si a plecat cu el la Hotel Palace, la prietenul sau Trofimow. Gh. Spanescu vazand ca cercetarile merg greu se adreseaza insistent si Parchetului; intre timp Mihail Serban se pregatea sa plece la Chisinau si duminica seara s-a si dus la gara urcandu-se in tren, aici insa il urmarea Spanescu cu doi agenti de politie, care l-au luat si oprit si dus ca siguranta impreuna cu sora sa, Alexandrina. Curios este faptul ca in aceeasi seara pleca la Chisinau si inculpatul V. Zilotti, precum si Trofimow avusese bilet tot pentru acea seara si in ultimul moment l-a schimbat pentru a doua zi. Fratii Serban arestati la gara au fost dusi la Siguranta Generala, cercetati si perchezitionati si cum nici la domiciliul lor din Str. Orlando nu s-au facut descoperiri incitante, au fost lasati sa plece. Luni seara, Mihail Serban era din nou la gara si pleca spre Chisinau insotit de Trofimow, desi stateau in vagoane diferite.

Ajuns la Chisinau, urmarit indeaproape de Siguranta, Trofimow preda cosul cu bijuterii politiei prin intermediul sotiei, afirmand ca ii fusese transferat de prietenul sau Mihail Serban, nestiind ce se afla intr-insul. Stiindu-se banuit, dupa cedarea cosului in mainile Politiei, Serban s-a dus acasa, s-a incuiat in camera si a inceput sa scrie o scrisoare. Nu a apucat insa sa scrie cateva randuri, caci agentii de politie, urmarindu-l, fortau usa. Atunci, el s-a sinucis cu cateva gloante de revolver. In randurile scrise, Serban recunostea ca este vinovat de disparitia Zinaidei Spanescu. Vestea sinuciderii lui Serban i-a fost adusa acasa lui Trofimow de catre bunul sau prieten Visarion Capsa. La auzul acestei stiri, Trofimow a avut o criza grozava de nervi, a lesinat si apoi a spus ca vrea neaparat sa-l vada, dar dupa ce a vazut ca Serban nu avusese timp sa scrie adevarul, s-a linistit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si s-a dus la club si la cinematograf sa se distreze.

Atitudinea mai mult decat suspecta a lui Wladimir Trofimow a facut sa fie considerat ca nu era strain de crima de asasinat savarsita asupra Zinaidei Spanescu, de aceea s-a cerut ridicarea imunitatii parlamentare, emitandu-se apoi contra lui si mandat de arestare, nefiind pus in libertate decat in cursul judecarii procesului, pe o cautiune de 100.000 de lei (azi peste 100 de milioane de lei).

Pentru fapta sa din anul 1921, W. Trofimow a fost condamnat, in 1928, la doi ani inchisoare corectionala si obligat la plata sumei de 2 milioane de lei (azi peste 2 miliarde de lei vechi) ca despagubiri civile reclamantului Gh. Spanescu.

GAETAN SI VADUVA CARE IUBEA BRILIANTELE Suntem la inceputul anului 1928, in Bucuresti. Gheorghe Gaetan, in varsta de 37 de ani, un aventurier, fara nici o meserie precisa, traia din banii pe care ii castiga fara munca. Locuia de mai bine de patru ani cu dna Margareta Pilat, vaduva, care il ajuta cu bani si ii dadea toata intretinerea necesara. Gratie ajutorului ce-l primea, acuzatul isi petrecea mai toata vremea prin cluburi si prin diferite saloane, unde numai din cauza unei perfecte atitudini de om de salon pe care si-o adoptase, era bine primit. In aceste saloane a cunoscut-o pe Iosefina Leonida, vaduva, posesoarea unei insemnate averi, pe care, curand dupa aceea, a inceput sa o viziteze acasa la dansa, sub diferite pretexte. Gaetan se apropia de 40 de ani, nu avea nici o situatie si ajutorul dat de dna Pilat nu-i mai ajungea pentru cheltuieli si in nici un caz nu-i putea fi suficient pentru a infiinta societatea de reprezentanta a unor marci de automobile, pe care o visa. Atunci a pus la cale jefuirea dnei Leonida. BRILIANTE. Pentru a o convinge pe victima sa-si aduca toti banii acasa din banci, Gaetan si-a construit un plan pentru a-i vinde bijuteriile. El ii cunostea pe fratii Tanasescu, proprietarii mosiei Sabareni din Ilfov si posesorii unor bijuterii de mare valoare ramase mostenire de la tatal lor; se prezinta lui Atanase Tanasescu spunandu-i ca are dansul un cumparator pentru bijuterii. L-a determinat sa-i dea un briliant pentru a-l prezenta doamnei Leonida. Doamna a primit briliantul, l-a evaluat la un bijutier la 50.000 lei caratul. In urma acestei evaluari, dna Leonida a ridicat din depozitul ce-l avea la societatea Leonida suma de 500.000 de lei, pe care a dus-o si a inchis-o in casa de fier. In aceeasi saptamana s-a mai imprumutat de la Banca Romaneasca de 300.000 de lei pentru a cumpara briliantele. La 23 februarie 1928, Gaetan s-a prezentat din nou la dna Leonida, care i-a spus ca a adus toti banii si in schimb sa-i aduca toate briliantele. In aceeasi zi i-a remis si briliantul pentru a i le aduce pe toate, cand ii va da si dansa suma, ramanand ca sambata, 25 februarie, Gaetan sa vina cu toate briliantele. Sambata seara, de la Biserica Alba de pe Calea Victoriei a luat un automobil cu care a trecut de-a lungul Strazii Cometa (astazi Caderea Bastiliei), oprindu-se in capul Parcului Bonaparte, de unde s-a dat jos traversand Soseaua Bonaparte si mergand pana la casa dnei Leonida din Str. Roma pe jos, ferindu-se sa fie vazut. Afland de prezenta banilor, acuzatul a devenit la moment afectuos, s-a apropiat de dna Leonida si, tot mangaind-o, a determinat-o sa-si scoata rochia de pe dansa, ramanand in combinezon si aruncand pe dansa robe de chambre-ul de culoare verde cu negru. Sumar imbracata, victima s-a asezat pe divan, in timp ce acuzatul s-a dezbracat si dansul, punandu-si hainele pe scaunul de langa toaleta. A revenit langa victima cu un pahar cu vin pe care i l-a dat sa-l bea. Tot dezmierdand-o s-a urcat si dansul pe divan. In camera nu era aprinsa decat lampa mica de pe masuta de langa divan si Gaetan a pretextat ca-l supara lumina ei, a intins mana stanga, a luat lampa de pe masuta si a pus-o jos pe scanduri; in aceeasi clipa facand miscarea de inapoiere, cum sedea cu fata in jos, a intins mana dreapta si a luat din buzunarul paltonului pe care-l aruncase in dreapta divanului ciocanul pe care-l adusese cu el si in clipa urmatoare a lovit-o in frunte. Victima, nedumerita de ce s-a intamplat si crezand in momentele de pierzanie in care se gasea ca i-a cazut in cap tabloul ce atarna deasupra divanului, s-a intors cu capul in jos, in timp ce acuzatul a continuat sa loveasca. Dupa ridicarea banilor din casa de fier, Gaetan a parasit casa dnei Leonida. Aceasta a fost salvata de servitoarea care locuia la mansarda, iar cumnatul ei, ing. Bratescu, a dus-o la Sanatoriul "Dr. Antoniu". REMUSCARI. Toata noaptea acuzatul a ratacit pe strazi. S-a dus la Cafeneaua Capsa, de unde a telefonat acasa dnei Pilat ca este retinut in oras. Dupa aceea s-a intors la locul crimei, unde vazand lumina si un automobil in poarta, s-a intors in oras. Trecand prin dreptul portii casei sale din Str. Dionisie Lupu a vazut iarasi automobile si agenti si si-a dat seama ca este descoperit si urmarit. Din acest moment a inceput goana pentru a-si ascunde banii si a se salva. S-a urcat din nou intr-un automobil, ratacind prin oras fara nici o tinta, apoi pe la ora 1:00 noaptea s-a dus cu automobilul la fratii Negreanu din Str. Popa Rusu nr. 21, pe unde avea obiceiul sa treaca noaptea cand venea de la club, fiind ruda cu dansii. Fiind primit de acestia, se tot plimba prin casa si, tinandu-i de vorba, a ascuns fara sa fie observat o parte din bani dupa niste carti. A plecat de la acestia, spunandu-le ca este racit si merge spre casa.