Cununa lui Hristos

Marele Post al Pastilor este randuit pentru curatirea sufletului prin ajunare si rugaciune. Despre acestea am stat de vorba cu Parintele Vasile Ailioaiei, de la Biserica Podeanu. Perioada Postului Mare, in care pasim in aceasta saptamana, pare sa astearna in zona Ortodoxa a lumii valul tristetii si al contemplatiei, insa pentru cei initiati sau imbunatatiti este si un nimerit prilej de desprindere de lume si materie si de satisfactia infinita a apropierii de Dumnezeu.

Pentru multi chiar si numai pronuntarea cuvantului "post" face deodata posibila aparitia unei figuri supte si uscate a postitorilor de altadata, al caror trup pare descarnat si fara substanta. Pentru acestia, acest mod li se pare a fi strain de felul de a gandi astazi, o figura pierduta undeva in vremi, o fantoma a altor veacuri. Multi chiar se intreaba astazi: oare viata crestina se poate lipsi de chinul postului ca de o haina invechita, nepotrivita pe trupul crestinilor de astazi?

Daca astazi identificam postul cu descarnarea sau chiar cu pustnicia, atunci este limpede ca, privind astfel, pare a nu se potrivi cu felul de vietuire crestina de astazi.

Sfantul Apostol Pavel le scria Corintenilor in cartea intai, capitolul 9, 24 - 25 "Oricine se lupta se infraneaza de la toate, ca sa dobandeasca o cununa". Daca ar fi sa ne gandim cu adevarat la lumea sportiva de astazi, ei au nevoie de multe renuntari, cantonamente si antrenamente cu mult timp inainte de clipa confruntarii adversarilor si a dobandirii cununii si laurilor de invingatori.

SENS MORAL. In lumea de astazi circula zeci de variante de slabire, acceptate in vederea pierderii kilogramelor socotite a fi in plus. Printre acestea, gasim multe inspirate din experienta calugarilor si a pustnicilor de odinioara. Acestea sunt numite diete, dar nu pot fi socotite ca inlocuind sau fiind tot una cu postul.

Postul a fost si el inteles in sensul moral, ca exercitiu metodic pentru infrangerea raului si dezvoltarea virtutilor, de aceea multi teologi l-au definit ca fiind un ideal religios-moral. Insa, in sensul cel mai intalnit la crestinii de astazi, el inseamna renuntare de bunavoie la anumite mancaruri si bauturi in vederea atingerii unui prag de inaltare spirituala.

Deosebirea dintre post si dieta este fundamentala si chiar de structura. In primul rand, trebuie sa ne gandim la scopul sau idealul urmarit. Cine doreste pierderea kilogramelor in plus fie se gandeste la sanatatea proprie, fie la modul cel mai placut de a se arata pe sine lumii. Idealul odata atins este rasplatit prin satisfactie proprie.

Cel care posteste are un rol ideal: prin renuntarea la anumite mancaruri si bauturi, impreunate in permanenta de rugaciune si fapte bune, isi concentreaza toate eforturile trupesti si spirituale in vederea implinirii idealului urmarit - impacare cu semenii si in final cu Dumnezeu.

In acest sens, Sfantul Apostol Pavel compara pe un crestin cu un soldat, care renunta la propria sa voie, ca sa placa lui Hristos ( I Timotei 6, 11 - 12; II Timotei 2, 3 - 4).

Pana si filozofii neoplatonici povesteau ca pentru a deveni un om virtuos e nevoie de cel putin tot atat antrenament cat este necesar pentru a deveni un bun atlet.

Scopul si idealul final al atletului il reprezinta dobandirea cununii. Pentru crestin ceva asemanator este cununa lui Hristos si prin ea castigarea sfinteniei.

IDEAL. Daca unii crestini din Cartagina incercau minimalizarea postului in drumul spre Hristos, Sfantul Ciprian le aducea ca argument faptul ca "omul si-a pierdut asemanarea cu Dumnezeu prin mancare (se referea desigur la Adam), asa incat dobandirea asemanarii cu Dumnezeu nu poate fi posibila fara nemancare". Desprindem de aici concluzia ca Sfantul Ciprian, ca de altfel si multi alti Parinti, in vederea realizarii idealului asemanarii cu Dumnezeu, postul are un rol de capetenie. Asemanarea cu Dumnezeu inseamna desigur idealul crestinului care, prin lupta, doreste inlaturarea raului din trupul si sufletul sau si dezvoltarea a tot ceea ce e pozitiv, frumos, nobil, bun, inalt in firea omeneasca.

Prin post, omul nu urmareste mutilarea firii sau a trupului, ci prin harul divin al Sfintelor Taine, eliberarea din pacat si ridicarea trupului in planul unei vieti plenare in Hristos. De aceea, cel care posteste nu se socoate a fi niciodata singur, ci in aceasta lupta efortul credinciosului se sprijina pe harul divin, care-l intareste si-l ajuta sa fie biruitor.

IUBIREA DE SINE Mantuitorul Hristos, inainte de inceperea activitatii Sale de mantuire a omului, a postit 40 de zile, post incheiat prin ispitirea din pustiul Carantaniei. In acest post al Pastilor, crestinul incearca sa-L imite pe Hristos. Si pentru crestini perioada postului nu este lipsita de ispite. Acestea apar prin gandurile cele rele si prin iubirea exagerata de sine. Multi dintre cei ispititi se infrupta din mancarurile de dulce, uneori chiar fara voia lor, si atunci socotesc ca si-au spurcat postul si mananca in continuare de dulce. Postul inseamna abtinere de bunavoie si, chiar daca s-ar intampla fara voia ta sa mananci ceva de dulce, atunci trebuie sa depasesti ispita si sa continui sa postesti. INFRANAREA PORNIRILOR Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist spune ca "postul este o adevarata parghie a crestinului si ajuta nu numai la infranarea pornirilor trupesti si sufletesti, dar si la alungarea demonilor. Si Mantuitorul a postit si a flamanzit, desi nu era nevoie, fiind fara de pacat. El a postit totusi in vederea pregatirii misiunii Sale pamantesti si pentru a birui, prin post si rugaciune, pe diavolul ispititor. Postul trebuie sa fie discret, nefatarnic, asa dupa cum ne recomanda Mantuitorul Hristos" (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, "Pe treptele slujirii crestine", Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 2005, paginile 355-356). INDEPARTAREA ISPITELOR Postul sufletesc este cel care ajuta si inlatura pacatele prin lupta impotriva ispitelor, dar mai ales prin exercitarea virtutilor opuse. Mania se inlocuieste prin blandete, lenea prin harnicie, zgarcenia prin darnicie, rautatea prin bunatate, vrajmasia prin dragoste si intelegere, desfranarea prin castitate, necumpatarea prin infranare, mandria prin smerenie. Postul se aseamana cu albia unui rau, care nu lasa apele sa se risipeasca si sa pustiasca regiunea, ci le aduna si le canalizeaza intr-o directie folositoare.