Departe de casa

Un exemplu de convietuire il regasim in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand nenumarati refugiati au fost incartiruiti la Muzeul Satului.

Locuitori din Fundu Moldovei pregatiti de targ

Un exemplu de convietuire il regasim in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand nenumarati refugiati au fost incartiruiti la Muzeul Satului.

Au existat de-a lungul istoriei Muzeului Satului si perioade mai dificile, unele chiar dramatice. Ca o consecinta a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1940, cand Basarabia, o parte a Bucovinei si tinutul Hertei au fost inglobate Uniunii Sovietice, iar Ardealul de Nord, anexat Ungariei hothyste, foarte multe familii romanesti s-au refugiat dincoace de Prut, incercand sa se distanteze cat mai mult de granita. Celor care au ajuns prin partile Bucurestilor li s-au pus la dispozitie casele din Muzeul Satului, pentru a avea un adapost provizoriu, pana cand li s-au repartizat locuinte adevarate, iar muzeul si-a putut relua activitatea.

UN MUZEU VIU. Norii negri ai razboiului au determinat mii si mii de romani sa ia drumul pribegiei, iar multi s-au indreptat cu toata speranta catre capitala Romaniei. Ajungand la Bucuresti ei trebuia incartiruiti. Dar unde se putea face acest lucru? In ultima instanta, Muzeul Satului Romanesc a fost pus la dispozitia catorva sute de refugiati. Astazi nu ne putem imagina ce a insemnat acest lucru pentru patrimoniul muzeal. S-au organizat dormitoare, grupuri sanitare, depozite de lemne si carbuni, nutreturi pentru animale si pasari. Practic muzeul a devenit un sat imens cu oameni nevoiasi, napastuiti de soarta, care trebuia sa se incalzeasca iarna, sa gateasca. Femeile teseau, gateau, se imbracau asa cum stiau din satul lor. Barbatii ciopleau, sapau, taiau lemne. A fost o perioada cu multe probleme. Un muzeu viu, fiind locuit de refugiati bucovineni, basarabeni si ardeleni, printre care se mai strecura cateodata zazania. Mai mult din cauza lipsurilor de tot felul, a vecinatatilor imediate, a grupurilor sanitare, a animalelor, a grupului mare de locatari din fiecare casa, a schimbarilor de familii in diverse incaperi.

LIPSURI. Romania, prin cateva fundatii, a fost alaturi de intreaga populatie si a dat un sprijin eficace refugiatilor napastuiti de soarta, punand la dispozitia lor casele Muzeului Satului pentru adapost provizoriu, in vederea satisfacerii unor nevoi imediate de cazare, urmand ca mai tarziu sa fie asezati definitiv in locuinte stabile. In noiembrie 1940, cu greu s-a putut aduna pentru refugiati imbracamintea minimala de iarna (camasi, ciubote, barnavici, pulovere). Dupa terminarea razboiului refugiatii s-au intors la casele lor. Documentele vremii pomenesc deseori aspecte la care jandarmii trebuia sa gaseasca o rezolvare, pentru ca la un moment dat unii dintre locatari se intorceau in satele lor la timpul stabilit si uneori luau cu ei bunuri din case, dupa bunul plac, bunuri care nu le apartineau. Multe au fost distruse.

Hora de la Nereju

La taifas in Nereju Merinda

AMINTIRI SPECIALE - VIATA LA TARA Angela Similea are cateva amintiri cu totul speciale despre Muzeul Satului, pentru ca alaturi de parinti a locuit aici o perioada. Am incercat sa aflam ce gust i-a lasat anul petrecut aici, la Muzeul Satului, insa ne-am lovit de lipsa timpului, deoarece solista este intr-un turneu si nu ne-am putut intalni in timp util. Totusi, am aflat ca vara Angela Similea mergea la bunica din partea mamei intr-un sat din Dobrogea. Avea multi veri, cu care isi petrecea vacantele. A trait efectiv miracolul vietii la tara. Natura si viata au luat-o in bratele lor de mica si au sensibilizat-o. "O continua mirare copilareasca in fata naturii, si eu asa am trait", recunoaste Angela Similea. REFUGIATI BUCOVINENI SI BASARABENI LA MUZEUL SATULUI Ciobanu Grigore (tamplar din Mihalseni, jud. Hotin), Cerbuseanu N. (cizmar din Cernauti), V. Grijenca (cojocar din Lucavat, Storojinet), Nichita Scirica (zugrav, Sororca), Gh. Sandu (croitor, Cernauti), Vladimir Hadenko (zidar, Chisinau), Vasile Cordele (plapumar, Leova, Cahul), Panteleu Cojocaru (fotograf, Cernauti), Teodor Vasilache (dulgher, Sadova, Lapusna), Ecaterina Nichifor (lengereasa, Gara Lipnic, Soroca), Gh. Andreescu (tapiter, Cetatea Alba), Alex. Corurschi (lacatus, Cetatea Alba), Lazar Meleu (electrician, Cernauti), Petre Moldovan (fierar, Onitcani, Orhei), Iacob Nadejdea (croitoreasa, Onitcani, Orhei), Irina Zavatki (boiangiu, Cernauti), Grigore Cucec (tesator, Cernauti), Vladimir Scoveica (tesator de covoare, Cernauti). Lor li s-au adaugat Pricopie Ciungureanu (functionar, Tighina), Al. Damian (functionar, Chisinau), N. Duras (tamplar, Soroca), Ion Chetraru (Soroca), Gh. Urmaci (Soroca), Mihai Gianu (comerciant, Soroca), S. Negrusa (muncitor Chisinau), Gh. Puscasu (pensionar, Soroca), Sergiu Rosca (diacon, Soroca), P. Astrahantev (clopotar, Chisinau), Vasile Duminica (viticultor, Chisinau), Ion Buciuceanu (avocat, Tighina), Isaia Popovici (avocat, Cetatea Alba), Dumitru Iov (scriitor, Soroca), Teodosie Bostan (mecanic, Chisinau), Terente Pacrele (muncitor, Chisinau), Alexandru Zambur (publicist, Balti). ACTIVITATI DIVERSE: FESTIVALURI, TARGURI Marile merite ale scolii sociologice conduse de savantul Dimitrie Gusti nu vor putea fi niciodata contestate. Intreaga expozitie a muzeului a intrat treptat intr-un puternic proces de uzura, insa, prin grija unor oameni deosebiti, muzeul continua sa fie astazi una dintre preferatele destinatii turistice ale Capitalei. Incarcat de semnificatii si istorie, Muzeul are diverse activitati in tot timpul anului, festivaluri si targuri, tabere de creatie pentru copii.

Documentare realizata din cartea "Muzeul Satului 1936-2003", Editura Coresi, de Ioan Godea