A lasat o amprenta inconfundabila in sufletul tuturor celor care i-au stat alaturi. I-am convocat "la sfat" pe Temistocle Popa, Stefan Radof, Mihai Malaimare si Costel Constantin.

Pentru Temistocle Popa, trecutul isi deschide portile treptat-treptat, pe masura ce amintirile isi recapata savoarea inconfundabila. "Imi aduc aminte cand calatoream cu o salupa pe raul Volga. Jucam table cu Mircea Crisan, care a fost un mare comic al tarii. Iar Gica Petrescu se uita la noi… Era vara si toti eram dezbracati, nu la chilotei, dar pe aproape… Imi pare rau ca nu gasesc poza, sa ne fi vazut ce frumosi eram!", zice compozitorul, punand deoparte prima fila (de insemnari) cu amintiri.

DAR DIN DAR. L-am lasat pe Temistocle Popa sa citeasca in continuare trecutul. "Ani si ani am mers impreuna cu Gica in caruta muzicii usoare… Eram angajat ca instrumentist la Teatrul «Tanase», unde Gica era demult interpretul numarul unu. M-am incumetat sa vorbesc cu Gica Petrescu... El a fost mare de la inceput. I-a fost predestinat sa fie mare. Avea o caldura in glas, stia sa cante, ii placea sa cante… Si nu putea sa cante fara o melodie, fara ceva care sa-ti patrunda in suflet. Am facut multe turnee impreuna cu el si in tara, si in strainatate, eu ca instrumentist (la flaut si saxofon) in orchestra lui Sergiu Malagamba… Ne-am imprietenit imediat! Primul meu cantec cu el a fost «Ma mandresc ca sunt roman», cu care a avut un succes incredibil. Au urmat piesele: «Cat oi mai trai pe lume», «Cine stie a iubi frumos» si multe altele… M-a facut foarte fericit cantand cantecele mele, a reusit sa le dea o savoare aparte, trainicie si viata lunga"… Maestrul face o pauza mai lunga, apoi revine cu voce joasa si parca mai trista: "Gica n-a refuzat pe nimeni, pentru ca nu avea darul sa refuze".

PRIETENUL COMPOZITORILOR. Compozitorii fara interpreti sunt nimeni. Ei scot la lumina creatiile noastre, asa cum spunea marele Ion Vasilescu, de la care am imprumutat diferite nuante pentru meseria in care intram… Cantaretul poarta steagul succesului sau al insuccesului unui cantec. Cantaretul poate ridica sau omori melodia… Gica Petrescu a fost un mare prieten al compozitorilor. A fost un dar pentru noi, compozitorii. A tinut stacheta sus ridicata ani si ani. Altii s-au mai imbolnavit, au mai fugit, n-au rezistat in fata succesului sau insuccesului. Doar Gica nu a lasat garda jos. A cantat si in teatru, si in afara teatrului.

Compozitorul Temistocle Popa este astazi inconjurat de hartii si de amintiri. Multe. Frumoase. Inegalabile. DE VIATA

Temistocle Popa a scris o carte despre viata sa. Printre filele acestei opere se afla si Gica Petrescu. Iata ce scrie compozitorul despre maestrul Gica: "Intreaga cariera artistica a lui Gica Petrescu este un admirabil exemplu pentru tinerii cantareti. Si nu numai pentru cei de romante, de cuplete teatrale si de muzica usoara. El a stiut sa-si alieze tot ce este frumos, nobil si demn in profesiune, ducand o viata de o disciplina pilduitoare; a fost dintotdeauna sever cu sine si, in pofida succeselor repurtate, nu s-a lasat clintit din modestia proprie artistului autentic. Prin felul cum si-a reinnoit mijloacele de expresie, Gica Petrescu si-a creat un gen al lui. El insusi in tot ce face, cu o independenta artistica perfect stapanita, imi pare ca un Maurice Chevalier al Romaniei. Sa nu ne surprinda deci ca exista chiar un «mit» Gica Petrescu, ce se confunda pentru multi cu bucuriile muzicii!"

TUSA DE ARTIST. Costel Constantin este de parere ca Gica Petrescu a fost una dintre personalitatile marcante ale unor epoci foarte mari in ce priveste muzica usoara romaneasca (melodii de petrecere, cu parfum de epoca). "Ca oricare artist, a avut o anume tusa a lui, o pregnanta, si prin asta se caracterizeaza valoarea oricarui artist autentic. N-am fost un fan foarte mare al sau, am interactionat doar la diferite spectacole tv, fiecare facandu-si partea lui. Dar m-a impresionat intotdeauna faptul ca a avut o asa de lunga cariera artistica. Si nu numai atat. Gica Petrescu a fost foarte consecvent cu stilul lui de a-si face meseria, si asta cred ca e un lucru important, esential, as spune, pentru orice artist, indiferent in ce bransa ar lucra (instrumentist, pictor, interpret etc). Inca o data, am toata admiratia si pretuirea pentru acest artist."

"Umbla vorba ca Gica Petrescu era zgarcit, dar eu personal nu am constatat niciodata acest lucru. Se spunea in special ca nu dadea tigari. L-am vazut mereu oferind tigari, bautura si mai ales multe vorbe bune" Stefan Radof

Pentru Stefan Radof, Gica Petrescu este legat de frumusetea muzicii speciale romanesti. "As putea sa spun ca a fost chiar inventatorul sonatei muzicale autohtone", afirma actorul. "A fost precedat de nume mari ale vietii artistice, ca Jean Moscopol si Vasile Veselovschi. Nu pot sa spun ca am fost foarte apropiati sau amici, dar mereu l-am apreciat. Am jucat in multe spectacole impreuna, in show-uri muzicale, dar, evident, aveam prestatii diferite: el fermeca lumea cu muzica, iar eu cu scenetele comice. La bufetul teatrului am interactionat mai mult cu el. Avea asa o personalitate puternica, incat in preajma lui noi nu puteam fi decat niste stelute. De fapt, in preajma lui si impreuna cu el noi, cu totii, nu faceam altceva decat sa reinviem imensa mostenire artistica a generatiilor trecute, iar el reusea asta ca nimeni altul. A fost celebru inca de tanar, de pe bancile scolii. Eu am facut liceul la «Sava», iar el la «Lazar», iar cand eu eram in primul an de liceu deja se auzise de el, era un nume."

Nea Gica avea vigoare Pentru Mihai Malaimare (foto), un mare artist nu se poate recunoaste decat printr-un imens caracter. "Asa a fost Gica Petrescu. Daca as incerca sa dau o definitie a muzicii usoare clasice romanesti, ea nu poate fi posibila fara a pronunta numele sau. A devenit un fel de simbol si realmente tot ce e frumos in muzica usoara (glas, timbru, prestanta, aparitie scenica) este legat de el. Totul se imbina foarte frumos, intr-o extraordinara si benefica originalitate. Nu am neaparat o amintire anume legata de el, dar tin minte ca de cate ori ma intalneam cu el la filmari la tv avea un cuvant bun, o vorba care te binedispunea, te facea putin mai optimist. Te intampina mereu cu zambetul pe buze, a stiut sa invinga toate problemele cu firea lui, doritoare de armonie si frumos. Gica Petrescu a fost un mare artist si un mare om. Merita pretuirea speciala a tuturor artistilor, dar si a tuturor oamenilor in general, pentru ca si-a lasat amprenta speciala in muzica romaneasca." Legenda spune ca ii placea sa cante in Cismigiu, mai intai singur, iar ulterior acompaniat de orchestre. "Sunt convins ca, de fapt, si orchestrele erau supuse vigorii lui artistice. Va inchipuiti ce atmosfera era acolo, erau oricum alte vremuri, mai tihnite, pe care le-am traversat noi, iar arta inflorea", isi aduce aminte cu placere Stefan Radof.

"Au trecut peste mine anii, asa cum trec peste toti... Macar pozele pot sa arate ca am fost si eu frumos odata... De fapt cu totii am fost frumosi, ca asa-i tineretea... Au cam murit si cei care puteau sa povesteasca mai multe despre Gica Petrescu. Henry Malineanu, George Sbarcea… Gica a stiut sa-si alieze tot ce este frumos, nobil si demn in profesiune, ducand o viata de o disciplina pilduitoare" Temistocle Popa

"Marelui Gica Petrescu i-a pus Dumnezeu pe chip un zambet atragator si i-a sadit caldura in glas. Genul (si geniul) sau e mai rar intalnit. Asta pentru ca el a cantat, dar a si jucat, a cantat foarte multe tipuri de muzica intr-un mod original, s-a facut ascultat si iubit intr-un mod de neegalat pana acum. Sa-i aprindem asadar mereu o lumanare care sa-i lumineze calea si din sufletul nostru sa-i dam un gand bun, lumina, pentru ca a fost un mare OM, si mai ales un mare roman" Temistocle Popa

"Ca prieten al nostru, al compozitorilor tineri pe vremea aceea, Gica Petrescu ne spunea ca trebuie sa ne inspiram mai mult din muzica populara, ca e o sursa extraordinara de inspiratie pentru muzica usoara. Ne sfatuia sa nu umblam dupa ritmuri straine, dupa alte sonoritati, caci aici, langa noi, si in noi gasim tot ce avem nevoie. Doar in acest fel, limbajul muzical creat ar putea fi autentic, cu miros de levantica si flori romanesti. Intreaga cariera artistica a lui Gica Petrescu este un admirabil exemplu pentru tinerii cantareti" Temistocle Popa