x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Emigrare - Mony pleaca, grupul renaste

0
Autor: Alex Revenco 27 Noi 2006 - 00:00
Emigrare -  Mony pleaca, grupul renaste


Continua inregistrarile la Radio, la tv si se intampla prima imprimare pe disc, la Eelectrecord.

Tot in 1968, impreuna cu Teatrul de Stat din Timisoara, Phoenix lucreaza la prima opera rock din Romania, intitulata OMUL 36:80, pe muzica lui Bordeianu si texele lui Victor "Paulie" Suvagau. In 1969, se inregistreaza pentru Televizune "Lumina zorilor" - unde este, pentru prima data in Romania, utilizat block flute - apoi "Ulciorul", "Mama, mama", "Vant hain". Tot in acel an, Phoenix apare intr-un show de televiziune impreuna cu Sideral si Olimpic ’64. In toamna aceluiasi an are loc primul festival Pop organizat de Club A, clubul studentilor arhitecti. PHOENIX se prezinta cu un program de 80 de minute, prezentand o varianta a operei rock OMUL 35:80 si obtin Premiul pentru originalitate, intr-un festival in care Rosu si Negru a "ras" tot: Marele Premiu si patru diplome individuale. Pilu Stefanovici este inlocuit la tobe de Dorel Vintila Zaharia (ex- Cometele).

MONY EMIGREAZA. Urmeaza al doilea EP, cu patru piese originale, pe muzica lui Bordeianu & Covaci, cu texte semnate de Bordeianu (Nebunul cu ochii inchisi), Paulie Suvagau (Totusi sunt ca voi) si Victor Circu ("Floarea stancilor", "Ar vrea un eschimos"). Ambele EP- uri PHOENIX se vand ca painea calda, formatia timisoreana avand la nivel national cea mai puternica rezonanta in randul tinerilor.

In anul 1970 continua seria concertelor organizate de ARIA (Asociatia Romana de Impresariat Artistic), incasarile din doua show-uri sold-out de la Sala Sporturilor din Timisoara fiind varsate in contul sinistratilor inundatiilor din primavara. Fiind "exemplul negativ nr. 1" din Timisoara, lui Bordeianu i se aproba cu bucurie cererea de emigrare in Statele Unite, iar PHOENIX este in pragul destramarii. Bela Kamocsa si Dorel Vintila Zaharia parasesc si ei formatia. "Cand a plecat Mony, pentru mine istoria Phoenix a luat sfarsit." (Bela Kamocsa) Dupa plecarea lui Mony, cea mai iubita formatie din Timisoara isi inceteaza total activitatea, iar Covaci gandeste diferite variante de refacere.

CORNEL CHIRIAC. Intre timp, Bordeianu, in drum spre New York, face o "escala" de o luna la München. Acolo, tine neaparat sa-i faca o vizita lui Cornel Chiriac, DJ-ul de suflet al romanilor acelor vremuri. Apoi, in studiourile Europei Libere are loc un jam session memorabil, cu participarea lui Mugur Winkler (ex Sideral Modal Quartet) - chitara, back vocals; Pilu Stefanovici (ex Phoenix) - tobe; Cornel Chiriac - banjo celesta si Mony Bordeianu - voce, chitara. Acel jam istoric este inregistrat la data de 12 august 1970 si contine piesele: "Baby, this is a song for you", "That’s the way I like it", "Into faraway", "Song of freedom". In acelasi timp, la Timisoara, Covaci, alaturi de Spitzy Reininger - clape, Zoltan Kovacs - chitara bas, Cornel "Tula" Liuba - tobe si Laurentiu Butoi - flaut, oboi, repeta noi piese, inspirate din folclorul arhaic, cu un sound rock modern. In mai 1971, noul grup participa la al II-lea Festival Club A, unde obtine premii individuale, acordate instrumentistilor. Apoi, Kovacs si Liuba trec la formatia Clasic XX, iar PHOENIX este, practic, desfiintata a doua oara, repetand-se situatia din anul precedent, de dupa plecarea lui Mony Bordeianu. Dar Nicu Covaci nu se lasa si are puterea sa refaca iarasi formatia, cu Josef "Ioji" Kappl (student Conservator), ex - Clasic XX - bas, vioara, block flute, voce; Mircea Banicu (student Arhitectura) - solist vocal si Costin Petrescu (student Arte Plastice), ex -Olimpic 64 - tobe.

"Ma pregateam sa fiu arhitect. Cand Covaci a venit la mine si mi-a spus «Tu esti prea bun ca sa faci meseria asta», s-a produs declicul. Desi, ca sa fiu sincer, multa vreme nu am crezut in spusele lui. Eram si am ramas inca un tip timid si suficient de modest ca sa nu imi permit sa gandesc cu atatia pasi inainte cu cati a gandit el. Dar, iata ca lucrul acesta s-a confirmat." Mircea Baniciu

"Intoarcerea" la folclor

"Suntem una dintre putinele formatii preocupate de etnia noastra. In anii ’60 eram inca tributari muzicii vestice, cantam din Beatles, Rolling Stones, chiar si compozitiile noastre de atunci - de exemplu «Hei tramvai» - erau usor spre Beatles. Am schimbat foaia din anii ’70, cand Ceausescu a cerut ca toata cultura romaneasca sa se inspire numai din folclorul romanesc - el stiind ca folclorul inseamna «Bine-i, mandro, pe tractor/ cu Ceausescu conducator».
Atunci am spus: «Vrei folclor, pai iti dam folclor!» Si ne-am bagat in folclorul precrestin, folclorul adevarat romanesc si am studiat cativa ani de zile. Dupa primul an a aparut «Cei ce ne-au dat nume». Din clipa aceea stilul nostru s-a schimbat, am reusit sa facem un lucru larg si sunt mandru de acest lucru - o sinteza intre folclorul autentic romanesc si modul de exprimare modern. Noi cantam rock, iar acest rock are vigoarea de folclor, si culoarea, si patina. Ii felicit pe cei care au avut initiativa si si-au dat seama ca intr-adevar ne potrivim in aceasta conjunctura".

Kamo despre anii ’60

"Erau in trupa nemti, unguri, romani... eram foarte buni prieteni, nu eram uniti numai de muzica.
Locuiam cu totii in Cartierul Elisabetin din Timisoara si majoritatea am crescut cu mame, ceea ce ne-a oferit un grad mai mare de libertate, pentru ca se stie ca mamele sunt mai ingaduitoare cu baietii. In plus, cu totii faceam sport, eram inscrisi la scoli superioare, asa ca formam o adevarata gasca. Pe vremea aceea, visul nostru era sa plecam din tara."
Citeşte mai multe despre:   Phoenix,   editie de colectie,   mony,   bordeianu

Serviciul de email marketing furnizat de