x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Fotografia - o notiune trista

Fotografia - o notiune trista

de Ramona Vintila    |    04 Dec 2006   •   00:00
Fotografia  -  o notiune trista

"Romanii au avut tendinta de a imita. A fost mult mai comod sa imite decat sa produca". (Paul Agarici).

Evolutie

"Romanii au avut tendinta de a imita. A fost mult mai comod sa imite decat sa produca". (Paul Agarici). Despre fotografia de presa, cu Paul Agarici. "Fotografia de presa, practic, nu exista in Romania cu cateva exceptii. Este foarte trist. Mai ales din ’90 si pana in prezent, fotografia de presa a disparut. Primul fotoreporter al lumii a fost Carol Pop de Szathmary. A participat ca fotoreporter la razboiul Crimeii si a realizat primul album de fotografii pe care l-a daruit reginei Angliei. Este recunoscut la nivel mondial ca primul fotograf din lume care a facut un fotoreportaj pe viu al unui eveniment, precum razboiul din Crimeea. Dupa acestea, lucrurile se pierd in ceata."
La Maglavit, "Omul minunei", intr-o zi de lucru.

Minciuna. "Diferenta intre fotografia din perioada interbelica si cea de dupa ’90 este de regres civic a individului in sine. Intre cele doua razboaie mondiale eram mai sinceri. Atunci nu era o rusine nici macar sa fii cersetor. Fotografia de astazi este o fotografie a orgoliilor. Indiferent sub ce auspicii este facuta, fotografia este o activitate libera, prin care caracterul unui om se edifica. Romanii erau mai cinstiti in perioada interbelica si asta se vede in poze.
Din ’90 incoace ne-am intors la situatia antebelica, cand fotograful este, de fapt, pozarul unui ziar. Fotograful de presa este un fotograf care mergand la fata locului face o analiza a situatiei existente, extrage chintesenta faptei si prezinta subiectul. Nivelul de cultura al unui fotograf este extrem de jos. Din acest motiv, istoria presei romanesti, care este si ea discutabila, nu a retinut foarte multe nume de fotografi."

Naturalete. "Unul dintre cei care care s-au remarcat este Berman. A fost un fotograf foarte constiincios. Fotografiile lui s-au evidentiat in mod deosebit prin simplitate ceea ce este, dupa parerea mea, prima nota esentiala a unui act de fotoreportaj. Fotografia de presa romaneasca a fost o fotografie a maselor. Inainte de comunism se mergea foarte mult pe aceasta nenorocita imagine a fotografiei de masa. De aceea nu am avut autori. Astazi, 99% din ziarele romanesti sunt ziare papagal, care imita de sus pana jus. Cine are un minim de cultura ii este rusine cand se uita pe o tejghea la ziarele romanesti."
"Am crezut enorm de mult in valentele artistice ale fotografiei. Din pacate, fotografia nu este si nu va fi niciodata arta. Din punct de vedere lingvistic, fotografia este o introspectie. Nu poate fi artistica pentru simplul motiv ca ea trebuie sa fie sincera, or, arta nu este sincera. Fotografia trebuie sa fie o comunicare facuta dupa cele mai sfinte legi ale acesteia"
  • Paul Agarici
  • Un fotoreporter peste biografia lui
    Paul Agarici s-a nascut la 4 iulie 1947 in Bucuresti. In 1966, dupa absolvirea liceului, a intrat la Facultatea de Filologie, sectia romana-franceza. Tot atunci a devenit si membru al cenaclului "Junimea", condus de George Ivascu. Din 1977 este profesor de fotografie la Scoala Populara de Arte. Desi, inainte sa moara, Aurel Mihailopol l-a sfatuit sa se fereasca de revista "Flacara", in ’82 a fost angajat aici de Adrian Paunescu si de Anda Calugareanu. Considera ca cea mai mare pedeapsa pe care a primit-o de-a lungul timpului a fost faptul ca in ’85 a fost detasat de catre redactorul-sef de la "Flacara" fotoreporter la "Rebus", condus pe atunci de Tudor Octavian. "Fotografia si filmul nu se intalnesc niciodata. Fotografia a fost ruda saraca a imaginii. Ea are insa un avantaj extraordinar, acela ca este chitesenta in sine a momentului. Niciodata nu mi-a placut sa fac colt de natura intr-o fotografie. Niciodata starea de privit a naturii nu poate fi nici macar sugerata de o fotografie. Fotografia reprezinta subiectul instantaneului, al chintesentei. Este oribila daca infatiseaza un peisaj si are dreptul sa reprezinte numai umanul, nu neaparat absolutizandu-l. Daca nu este omul, atunci prezenta lui trebuie sa fie sugerata. De altfel, din intamplare, fotografia este facuta de om."

    Autodidactul desavarsit
    Aurel Mihailopol si-a insusit singur o anumita cultura. El era bucatar. Spun asta pentru a intelege inca o data conditia culturala in care se gaseau fotoreporterii. Avea o rafuiala cu viata si bataia lui cu aceasta era sa ignore orice regula. Mihailopol este propria negatie a fotografiei de presa. El facea fotografii la protipendada. Nu a fost niciodata fotoreporter si el stia asta. Avea un foarte mare bun-simt al compozitiei foto. Dar fotografia de ziar nu are nevoie de compozitie, ci de exprimare. Fotografia adevarata este cea care dezvaluie exact ceea ce suntem. Si atunci toti o vor, dar toti se inspaimanta de ea. Acesta este paradoxul fotografiei.

    Realism si sinceritate
    Fotografia nu trebuie sa se adreseze niciodata inimii, ci creierului. Fotografia este embrionar domeniul unei arte moderne care se adreseaza creierului. Trecand de nostalgia privitului unui rasarit, unui apus de soare, fotografia trebuie sa se adreseze creierului. Ceea ce trebuie sa faci pentru o fotografie este in primul rand sinceritatea. Noi nu suntem sinceri in special in fotografie. Fotografia romaneasca de azi este, prin esenta o fotografie a orgoliilor. Oamenii foarte simpli, care consuma real ceva-ul, simt foarte tare in poza sinceritatea.

    In sine, actul de presa este unul colectiv
    Nimeni un intelege faptul ca presa nu se face de unul singur. In sine, actul de presa este unul colectiv. Fotograful discuta intotdeauna cu cel care scrie. Cel care scrie prezinta un lucru, fotograful altul, in asa fel incat impreuna sa reuseasca sa informeze corect cititorul. Fotografia de presa, mai ales in epoca de aur, a fost subjugata datorita unor mari ziaristi care ii puneau pe fotografi sa le ilustreze articolul. Aici este tragedia fundamentala. Noi, in schimb, aveam fotografi slabi din punct de vedere cultural, carora le era mai usor sa ilustreze. Fotoreporterul de presa avea sarcina sa fie dovada ca ziaristul care scrie a fost acolo. Si atunci activitatea lui era in acest sens. Sa nu uitam ca de la acest geniu indiscutabil al culturii romanesti, Mihai Eminescu, avem doar trei fotografii, dintre care nu se stie care este autentica. Aceasta este o dovada negativa a lipsei fotoreporterilor din viata noastra. Sunt niste lucruri care ne-au scapat, pentru ca societatea nu s-a gandit sa nasca niste oameni capabili pentru asa ceva.

    ×
    Subiecte în articol: editie de colectie fotografia