Sfinţii au înlocuit mânia cu blândeţea, lenea cu hărnicia, răutatea cu bunătatea, zgârcenia cu dărnicia, vrăjmăşia cu dragostea.
Astfel de oameni răniţi de dragostea lui Hristos au vieţuit pe meleagurile româneşti, căci ţara noastră e pământ binecuvântat. În inima Transilvaniei, la poalele Munţilor Apuseni, chipul luminos al Sfântului Ghelasie este păstrat de credincioşi în suflete. Mănăstirea a atras atenţia lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea şi simplitatea aşezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile şi de numele locului. Capul sfântului se păstrează într-o raclă de argint în biserica mare. Sfântul ierarh Ghelasie de la mânăstirea Râmeţ, din judeţul Alba, este un sfânt creştin canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română. Potrivit părintelui Antonie, duhovnicul Mănăstirii Râmeţ, moaştele Sfântului ierarh Ghelasie au fost descoperite în 1929 în timpul unor lucrări de îndepărtare a aluviunilor aduse de ploi în curtea mânăstirii. Astfel, călugării au găsit într-un şanţ un craniu care a înconjurat singur de trei ori biserica şi în final s-a aşezat pe pervazul lăcaşului. Acesta a fost prima dovadă a puterilor moaştelor Sfântului Ghelasie. Sfântul Ghelasie a fost canonizat la 30 iunie 1992, cu ocazia sfinţirii noii biserici de la Râmeţ. Numele sfântului este atestat documentar în anul 1979, când în timpul lucrărilor de restaurare a picturilor din interiorul bisericii a fost descoperită o inscripţie scrisă cu caractere chirilice care conţinea numele acestui ierarh al zonei. Despre Sfântul Ghelasie se povesteşte că, într-un an, călugării mănăstirii aflaţi la cositul fânului, suferind din cauza căldurii mari, s-au adresat acestuia în speranţa că vor fi ajutaţi. Acesta, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut de trei ori semnul crucii cu toiagul şi, lovind în pământ, a ţâşnit un izvor cu apă rece care există şi azi sub denumirea de Fântâna Vlădichii. De asemenea, se povesteşte că sfârşitul său pământesc a fost o adevărată minune, sfântul Ghelasie murind în şaua măgarului pe care se întorcea la mănăstire. Cumintele animal l-a purtat până la poartă, unde s-a oprit, iar pe locul unde a stat a rămas copita imprimată în piatră, care se păstrează cu grijă în muzeul mănăstirii. Credincioşii care vin să se roage la racla cu moaştele Sfântului Ghelasie de la Râmeţ susţin că de multe ori au simţit puterea şi harul deosebit al acestora, iar rugăciunile le-au fost ascultate.
Sfinţi canonizaţi în ultimii ani
Sfinţii Mucenici din Dobrogea Chiril, Chindeu şi Tasie, 26 aprilie; Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian din Ozovia, 28 aprilie; Sf. Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, 22 iunie; Sf. Voievod Ştefan cel Mare, 4 iulie; Sf. Mucenici Epictet şi Astion, 8 iulie; Sf. Mc. Emilian de la Durostor, 18 iulie; Cuvioşii Rafael şi Partenie de la Agapia, 21 iulie; Sf. Varlaam, Mitropolitul Moldovei, Cuviosul Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului, 30 august; Cuviosul Dionisie Exiguul, 1 septembrie; Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, 7 septembrie; Cuviosul Onufrie de la Vorona, Cuviosul Chiriac de la Tazlău, 9 septembrie; Sf. Voievod Neagoe Basarab, 26 septembrie; Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani, 1 octombrie; Sf. Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, 28 octombrie; Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, 12 noiembrie; Cuviosul Gheorghe de la Cernica, 3 decembrie; Sf. Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, 13 decembrie.
Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români