Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TALENTUL DE A FI ROMAN
Se visa killer in Franta, la Marsilia. A intervenit insa Duke Ellington, care
l-a trezit la realitate. O realitate care l-a determinat sa traiasca visul american.
Chiar daca n-au scoala, "meseriasii" romani au cucerit Tara Fagaduintei. Asta, pentru ca au talent... la furat! In America esti liber sa faci si sa visezi orice. Chiar sa devii killer. Si nu e doar un vis intamplator sau oarecare. Este visul american care poate deveni realitate.
Cum arata visul american trait sau netrait de Johnny Raducanu?
Este o intrebare destul de complicata, probabil ca d-aia ai si pus-o! Visul american poate sa fie si realitate, si vis. Fereasca Dumnezeu sa te afli in situatia de a fi in realitate si sa ti se para ca visezi sau sa visezi si sa vrei sa fie realitate. Pana la urma te trezesti ca esti intr-o zona sufocanta. Asa cum este in Romania, acum. Dincolo de calamitatile naturale, Romania este o tara sufocanta!
Visul, un business
Maestre, ati trait sau nu visul american?
Fara el as muri. In 1938 a inceput visul, cand l-am ascultat la patefon pe Duke Ellington, cu "Preludiu la un sarut" si "Caravana". A fost o intamplare fericita. Daca nu l-as fi ascultat pe Duke, acum eram bandit, killer. Totusi, am fost programat sa continuu ceva in jazz.
Americanii au transformat si visul intr-un produs comercial?
Da. Orice om viseaza, oriunde s-ar afla. Un artist de calibru, ca mine, traieste numai din vise. Insa americanii au transformat visul intr-un business. Totusi este un paradox: americanii sunt naivi pana in maduva oaselor. Pentru ei, visul mai inseamna si faptul ca astazi esti milionar, iar maine "you are broked" (falit - n.r.). Dar tot ei spun "Never mind. Tomorrow is another day!" (Nu conteaza. Maine este o alta zi - n.r.). Va sa zica nu se impusca nimeni daca ramane peste noapte fara bani. Imi mai place la americani si chestia care functioneaza mai ales in New York. Daca esti "broke", te duci la banca. Si, pentru ca tu si taica-tu ati fost clienti buni, banca iti da 20.000 de dolari sa te descurci. Ti se ofera a doua sansa.
"Toti nechematii ciordesc"
 |
Cum sunt americanii?
Arata ca niste "butoaie". Din cinci oameni, doar unul este normal.
Se poate vorbi despre un fast-food in cultura?
Da. Numai ca in cultura americanilor nu exista nici un butoi. Poate doar un ulcior...
Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști
Citește pe Antena3.ro
America este tara emigrantilor si poate de aceea este "mama" visurilor...
Cam asa ceva. Cand am fost in Boston, am intalnit un sofer care provenea dintr-o tara africana. Nu stia sa vorbeasca americaneste. Nu cunostea nici orasul, dar era taximetrist. Avea o hartie pe care scria:
de-abia am venit in Boston. Sunt emigrant. Nu stiu nimic. Conduceti-ma dumneavoastra. Stiu doar ce inseamna left and right. Si l-am condus eu, desi el se afla la volan.
Acest taximetrist traia si el visul american?
Da. Pentru multi emigranti este un vis si sa ajungi killer. Ce, crezi ca este simplu sa ajungi killer la americani? Trebuie sa fii foarte destept si curajos. Multi banditi din Romania au ajuns in America. Inainte, portoricanii erau vioara intai la New York. Acum sunt romanii, care n-au nici o scoala. Au doar talent la furat. Jalea este ca nu mai fura romanii inzestrati, adica tiganii, care au gena furatului. Toti nechematii ciordesc acum. Vorba unor meseriasi pe care ii cunosc: Gionica, s-a aciuat si romanii pe langa noi, ca sa invete ciordeala, si ne-a facut meseria de ras. Asta e valabil si pentru senatori, pana la Adrian Nastase, care nu stiu sa fure.
Cand ati ajuns prima oara in Tara Fagaduintei, ati avut vreun vis?
Nu. Stiam ce-i aia Statuia Libertatii si ca francezii au vandut Louisiana americanilor. Nici nu visau ei sa aiba Louisiana! Dar in 1988, cand am fost in Louisiana, erau batrani francezi care inca mai spuneau: "Moi, je suis francais".
Daca americanii stiu sa profite si de pe urma unui vis, noi, romanii, nu stim, de exemplu, ca a existat un Sergiu Malagamba, mare baterist din anii â40. Un nonconformist care purta palarii cu boruri late, ca ale muschetarilor, si popularizate de vacarii americani. In perioada interbelica multi visau sa fie malagambisti.
Si eu am fost malagambist. Purtam niste pantofi à la Malagamba, cu talpa groasa, care mi-au lasat o amintire din â47. Si acum am o batatura la degetul mic. Cravata mica, ecosez, camasa uni. Haina, tot ecosez. Pantaloni foarte scurti, cu manseta. Ciorapii din lana, in dungi. Aceasta era moda Malagamba.
Sunt romani care nu viseaza?
Da. Sunt unii care n-au avut niciodata un vis. Atunci vin si intreb: ce sunt astia care nu viseaza?
Roboti...?
Nu sunt de acord. Robotii n-au carne, n-au sange... Nu sunt nici macar purtatori ilegali de viata. Sunt fiinte inutile.
Ideea de parvenire
 |
Sergiu Malagamba a declansat in anii â40 "moda Malagamba". Johnny Raducanu a fost si el malagambist. A purtat pantofi à la Malagamba, ingusti si cu tocuri inalte |
Dumneavoastra ce visati?
Pe langa faptul ca visez, eu si interpretez ceea ce visez. De exemplu, daca visez ca inot in apa tulbure - eu am fost inotator de performanta la 800 de metri liber - , atunci voi avea o mare problema, de viata si de moarte. Sau cand visez ca fac amor cu femei, in fiecare clipa astept sa vad de unde sare necazul. Odata, cand eram in Olanda, am stat pana la 12 noaptea pana sa apara necazul. La doua minute dupa ora 12:00, primesc telefon de la Sorin Dumitrescu si-mi spune: Batrane, a murit Nichita! Sau, cand ma visez soldat, ma duc la cutia de scrisori, pentru ca urmeaza sa primesc o scrisoare. De 50 de ani incoace, aceste vise functioneaza asa cum functioneaza ziua si noaptea.
Daca ar functiona la fel de bine si visul american...
Nu se poate. Acest vis s-a transformat, cu timpul, in ideea de parvenire. S-a transformat in ghiseft.
Visul american este nociv?
Nu. Pentru omul care are discernamant, care stie cine este Creanga, care are, cat de cat, abecedarul culturii, nu este nociv.
Se poate trai in Romania dupa visul american?
Niciodata! Romania nu este o tara de emigranti. Este doar o tara invadata de straini.
Care este ultimul vis al lui Johnny Raducanu?
Sa nu mor pana cand nu vad Romania asa cum stiu c-a fost odata!
|
|
"DANSUL MALAGAMBA""Malagamba avea, pe langa faima unui stralucit muzicant, si o infatisare deosebita, cu trupul sau subtirel, nervos, cu chipul smolit si mustacioara à la dâArtagnan... Magazinele bucurestene se si apucasera sa-i lanseze moda: guler à la Malagamba, croiala à la Malagamba, pantofi à la Malagamba - ingusti si cu tocuri inalte - , sacouri à la Malagamba, cu revere mici... Scolile de dans incepusera si ele sa-si faca reclama cu anuntul: «Predam dansul Malagamba!». Iata-ne pe noi, cei de la malul Dambovitei, castigandu-ne o celebritate pe care altii n-au avut-o. Fiindca n-a existat niciodata un «dans Ginger Rogers», nici macar un «dans Fred Astair». Insa «dansul Malagamba» a fost si s-a dansat cu frenezie", a consemnat Temistocle Popa in cartea sa, "Trecea fanfara militara"."CE BINE CA NU M-AM FACUT TOTUSI KILLER!"Pe malul Dunarii, in orasul-port Braila, vedea lumina zilei, in prima zi a gerosului decembrie 1931, Raducanu Cretu, intr-o familie in care dragostea pentru muzica se perpetua din generatie in generatie, inca de pe vremea vestitului Petrea Cretu Solcanu, lautar la Stambul. Din frageda copilarie, micul Raducan (prenume devenit nume artistic, prefatat de Johnny, un apelativ de rezonanta americana pentru un interpret care iubea atat de mult muzica din patria jazzului) a demonstrat, la randu-i, disponibilitati native aparte pentru arta sunetelor, demne a continua traditia de familie. "La 3 ani si jumatate am fugit de acasa cu laptareasa" - povesteste Johnny Raducanu. "M-am ascuns in carutul cu care cara laptele. Cand m-a adus inapoi, mama i-a zis ca mai bine ma mai tinea la ea. Mama nu dadea doi bani pe mine. Dar eu nu m-am suparat niciodata pe ea. Dintre toti fratii, numai eu le trimiteam parintilor bani. Mama tinea sub perna toate mandatele trimise de mine. Ce bine ca, totusi, nu m-am facut killer. Castigam intr-o seara 100 de lei, cand leafa unui ministru era de 400 de lei pe luna.""VOICE OF AMERICA"In 1987, Johnny a fost invitat in USA pentru a preda la cateva universitati. Cu aceasta ocazie, "domnul profesor" a furnizat informatii pretioase despre jazzul romanesc si despre exponentii sai, spre a fi incluse in banca de date a americanilor. Johnny Raducanu a vorbit si la doua emisiuni de radio, realizate de celebrul redactor de jazz Willis Conover, pentru reteaua nationala a posturilor de radio "Voice Of America". |
