Invatatura de suflet

In una dintre perioadele intunecate din istoria Romaniei, un stalp puternic sprijinea Biserica Ortodoxa Romana.

Exista oameni care te fac sa respiri aerul rece si tare al credintei, exista oameni a caror intelepciune te indeamna la speranta. Al patrulea patriarh al Romaniei a fost un om de o asemenea natura si se numea Iustin Moisescu.

COPILARIA SI ADOLESCENTA. Viitorul patriarh se nastea la 5 martie 1910, in satul Candesti, comuna Albesti, din fostul judet Muscel, fiind unul dintre cei patru copii ai invatatorului Ion Moisescu. Putin inainte sa implineasca 7 ani, tatal sau a cazut pe campul de lupta in primul razboi mondial. De cresterea si de pregatirea copilului Iustin si a celorlalti frati si surori s-a ocupat cu daruire mama sa, Maria Moisescu, care a supravietuit sotului ei pana in anul 1975. A urmat scoala primara in satul natal, intre 1916 si 1921, fiind primul la invatatura si purtare. In 1921 s-a inscris la Liceul "Dinicu Golescu" din Campulung-Muscel, iar in 1922 a trecut ca bursier la Seminarul orfanilor de razboi din Campulung-Muscel, infiintat de patriarhul Miron Cristea, pe atunci mitropolit primat. Tanar inalt de statura, cu ochii vioi si o tinuta distinsa, Iustin Moisescu s-a remarcat de la inceput ca un elev inteligent, studios si perseverent, calitati dublate de o conduita morala ireprosabila. Inclinatia sa pentru limbile clasice si moderne si pentru studii religioase aprofundate avea sa-i deschida drumul universitatilor de prestigiu din tara si din strainatate. In vara anului 1924, seminaristii i-au facut o vizita la Bucuresti mitropolitului primat Miron Cristea, iar, adanc emotionat de fiii sai sufletesti, inaltul ierarh le-a spus: "Dragi seminaristi, va binecuvantez si rog pe Bunul Dumnezeu ca unul dintre voi sa-mi ia locul". Marturia apartine pr. prof. univ. Ion Ramureanu, coleg de clasa cu patriarhul Iustin Moisescu la Seminarul din Campulung-Muscel. Previziunea s-a implinit in vara anului 1977, cand Prea Fericitul Iustin a fost intronizat ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

SPRE CULMI. Dupa absolvirea seminarului teologic ca sef de promotie, in iunie 1930, a urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Atena pana in 1934. La sfarsitul studiilor, tanarul Iustin Moisescu trece examenul de licenta in teologie cu calificativul exceptional. In toamna aceluiasi an este trimis ca bursier la studii de specializare si de aprofundare a limbilor moderne la Facultatea de Teologie Romano-Catolica din Strasbourg, unde ramane doi ani. Aici, teologul inalt si elegant Iustin Moisescu si-a concentrat eforturile in vederea tezei sale de doctorat in Teologie. Savantul Emile Amann, director al dictionarului de teologie romano-catolica si carturar cu vederi inaintate in materie de istorie bisericeasca, i-a fost profesor preferat. In toamna lui 1936, cu sprijinul patriarhului Miron Cristea, pleaca din nou in Grecia, la Atena, unde urmeaza cursuri de specializare, sub indrumarea cunoscutului profesor de Patrologie D.S. Balanos. Teza de doctorat numita "Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura", redactata in limba greaca, a fost premiata de Academia de Stiinte din Atena.

In anul 1937 functioneaza ca profesor de Limba latina la Seminarul Nifon Mitropolitul din Bucuresti. In primavara lui 1938, la cererea Bisericii Ortodoxe din Polonia si a guvernului din aceasta tara, doctorul in Teologie Iustin Moisescu merge ca profesor de Studiul Noului Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia. Lectia inaugurala tinuta in limba polona in fata studentilor si profesorilor Universitatii din Varsovia a avut in cercurile academice si in presa poloneza un rasunet deosebit. Izbucnirea razboiului, in septembrie 1939, il sileste sa revina in tara. Intre anii 1939 si 1940 isi satisface serviciul militar la Scoala de ofiteri de rezerva din Ploiesti. In octombrie 1940 este solicitat ca profesor de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Suceava, mutata de la Cernauti, apartinand de Universitatea din Iasi, iar la 1 ianuarie 1942 este numit profesor titular la aceasta catedra. La 1 decembrie 1946 este numit profesor titular la catedra de Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Bucuresti. In ianuarie 1949, prin trecerea invatamantului teologic in grija Bisericii, a fost incadrat profesor titular la catedra de Studiul Noului Testament la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, unde a functionat pana in iarna anului 1956.

DASCAL DE ELITA. A fost un dascal de elita, cu o temeinica pregatire de specialitate, dublata de un larg orizont de cultura generala. A format generatii intregi de slujitori ai altarelor, iar prelegerile sale limpezi atrageau prin analiza stiintifica interpretari si solutii si captivau prin claritate, concizie, eleganta in ceea ce priveste maniera de prezentare. Tinuta sa sobra si dragostea fata de studenti au lasat urme de nesters in sufletele ucenicilor pe care i-a avut. In ziua de 23 februarie 1956 a fost hirotonit diacon de Prea Sfintitul Episcop Vicar Teoctist Botosaneanul, in prezent patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, iar a doua zi, 24 februarie, episcopul vicar Antim Targovisteanul l-a hirotonit preot si l-a hirotonisit iconom stavrofor la Catedrala Patriarhala. Dupa ce scaunul Mitropoliei Ardealului de la Sibiu a ramas vacant, prin trecerea la cele vesnice a mitropolitului Nicolae Balan, la 26 februarie 1956, preotul profesor doctor Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului. A fost al optulea arhiereu ridicat dintre profesorii Facultatii de Teologie din Bucuresti de la infiintarea acestei facultati, in 1881. Pastorirea sa in scaunul Mitropoliei Ardealului a fost de scurta durata, pana la 10 ianuarie 1957, cand a fost ales arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei, in scaunul ramas vacant prin decesul mitropolitului Sebastian Rusan. Pe cand era mitropolit al Moldovei, in 1966, patriarhul Iustin Moisescu scria: "Maritul domn Stefan cel Mare, care asezase tara pe stalpii puternici ai biruintelor sale…, isi plecase fruntea incoronata de slava si cinste inaintea Ziditorului a toata faptura… si s-a purtat ca parinte si frate fata de toti cei apasati de silnicii si impresurati de primejdii…".

La 12 iunie 1977, dupa ce patriarhul Justinian a murit, era ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Inscaunarea a avut loc in iunie 1977, iar ca patriarh a condus Biserica Ortodoxa Romana timp de noua ani, pana la moarte, la 31 iulie 1986, una dintre perioadele intunecate din istoria Romaniei.

IERARH DE MARE PRESTIGIU Prin bogata sa activitate carturareasca, ecumenica si pastorala, patriarhul Iustin si-a inscris numele in randul ierarhilor de mare prestigiu ai intregii Ortodoxii. Au fost ridicate noi cladiri in incinta Centrului eparhial Iasi, iar catedrala si resedinta au fost refacute. Au fost restaurate numeroase manastiri si biserici - monumente istorice din eparhie. Pe langa cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colectii muzeale. S-au construit cladiri noi la Seminarul teologic din Manastirea Neamt, iar cele vechi au fost modernizate.

FRAZA SA CURGE CALM, NEGRABIT Lucrarile profesorului Iustin Moisescu se disting printr-o bogata documentatie - atat in ceea ce priveste informatia de actualitate, cat si accesul la sursele patristice - , forma de exprimare fiind concisa si clara. In scrisul sau, fraza curge calm, negrabit, argumentele sunt prezentate cu eleganta, ba chiar cu o anumita placere de a le savura. Opera sa stiintifica dezvaluie un carturar de clasa, eminent clasicist, teolog desavarsit, vorbitor de neogreaca, franceza, germana si engleza.

ODIHNA BINEMERITATA PENTRU PATRIARHUL IUSTIN MOISESCU Patriarhul Iustin Moisescu nu a vrut sa ramana in istorie drept acela care a desfiintat Patriarhia, mutand-o la Vacaresti, cum ii propusesera autoritatile vremii. Patriarhul Teoctist isi aminteste: "Se cuvine, pentru slava lui Dumnezeu si pentru insemnatatea prezentei si arhipastoririi patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, dr. Iustin Moisescu, sa evoc cele ce s-au petrecut cu inmormantarea sa. Boala, suferinta lui au fost necrutatoare. Era un timp foarte greu in 1986, cand se daramau biserici, spitale, monumente istorice in jurul Sfintei noastre Patriarhii. Se zvonea si despre intentia autoritatilor de a muta de aici Patriarhia, ceea ce s-a confirmat apoi, cand am fost eu ales patriarh, in luna noiembrie, din acelasi an. Si era o problema chiar si cu mormantul de aici, in care odihneste trupul parintelui patriarh Iustin Moisescu, pentru ca stapanirea de atunci cerea sa fie dus la una dintre manastirile din preajma Capitalei, ori la Caldarusani, ori la Cernica. Atunci Dumnezeu mi-a dat tarie, eu fiind in situatia de a-l urma ca loctiitor, deocamdata, si am tinut cu tot dinadinsul ca sa fie inmormantat aici, in rand cu ceilalti patriarhi".