x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

La viitor

de Claudia Daboveanu    |    29 Mai 2006   •   00:00

DE IERI, DE AZI SI…
Stiti de ce arabii au camile si romanii olteni? Pentru ca arabii au ales primii! Norocul nostru, zic…
DE IERI, DE AZI SI…
L-ati fi recunoscut in cabina, la machiaj pentru un nou rol? Ghiciti ce rol se pregateste sa joace acum!

Stiti de ce arabii au camile si romanii olteni? Pentru ca arabii au ales primii! Norocul nostru, zic…

Nu trageti! N-am inventat eu bancul, l-am auzit de la actorul Dan Condurache, care l-a spus cu umor si infinita tandrete. Multumim pe aceasta cale arabilor, ca ni l-au lasat pe acela caruia mobilul ii suna pe melodia "M-a facut muica oltean"…

REGELE. La ce s-ar putea gandi un artist dupa 40 de ani de cariera? "Doar n-o sa cant pana la 80 de ani, o sa ma retrag, din decenta!" Cum sa va retrageti, maestre? Iaca asa, doar din muzica. Pentru ca asa cum stiti, Tudor Gheorghe este actor de meserie. Joaca tot atat de bine precum canta. Ambele haruri dublate de o cultura solida. Desi unii actori isi doresc sa joace Romeo pan-la adanci batraneti, culmea, el vrea sa joace roluri de batrani. Asa-i trebuie, daca are prea mult bun-simt: "Sunt atatia batrani frumosi in literatura! «Regele Lear» mi-as dori sa joc! L-am vazut pe Aznavour jucand in «Pere Goriot», dupa ce-a cantat o viata-ntreaga. Era minunat!"

A fost Rica Venturiano (stanga) in "O noapte furtunoasa, de I.L. Caragiale. Teatrul are nevoie de el!

TUSTI IN PAT! Tot in viitor, de-asta data cel apropiat, maestrul vrea sa reinvie muzica anilor ’30. "Generatia tanara trebuie sa auda si muzica usoara a acelor vremuri, pentru ca are un umor… Spectacolul se va numi, probabil, «Tristeti provinciale». Versurile au un haz nebun, de genul: «Vreau sa fiu catelusul dumitale». Sala o sa se amuze cumplit, pentru ca acum formula prin care vrei sa cuceresti o domnisoara nu mai e: «Te iubesc atat de mult, incat vreau sa fiu catelusul dumitale»… Acum e: «Hai, tusti in pat!». Zice asta ori el, ori ea, oricum, numai repede sa fie!"





NUMAI PENTRU CUNOSCATORI

Un concert exceptional, marca Tudor Ghoeghe, n-a fost inclus in "Saptamana risipitorului de frumusetI": "Cu Iisus in celula". Nu inseamna ca il vom trece cu vederea. Un remember dureros, tulburator, al vremurilor de restriste din inchisorile comuniste. Versuri profunde scrijelite pe coji de sapun sau doar compuse si tinute minte. Radu Gyr, Nechifor Crainic… Trairi nepereche, cand in intunericul celulei nu-ti mai raman decat speranta de a vedea lumina si iubirea de Dumnezeu. Un spectacol la care multi au venit, putini au inteles. Pentru cunoscatori.

UN ARTIST NU IESE NICIODATA LA PENSIE. EL CREEAZA

Credeati ca actoria si muzica interbelica sunt toate proiectele sale? Daca da, inseamna ca nu-l cunoasteti. "O sa-mi public versurile, proza, amintirile. Voi fi ca Georges Brassens, tinand cate un concert la mine-n in sat, unde-o sa-mi chem prietenii care vor asculta 25-30 de minute ce-am mai scris. Atunci imi voi fi facut datoria fata de literatura romana, pentru ca am de gand sa fac o antologie a poeziei romane, de la inceputurile ei pana astazi. Si mai vreau sa fac ceva: sa las Ministerului Invatamantului sase discuri, in ajutorul profesorilor de romana. Vreau si eu sa fiu nebun si sa fac un "manual alternativ" de limba romana. Numai ca nu-l fac tiparit, ci tras pe CD. Primul va fi de la cronicari pana la Alecsandri, unde se incheie o etapa de desavarsire a acuratetei limbii romane. Al doilea: Eminescu-Macedonski, desi o sa-mi sara puristii-n cap, al treilea va fi din zona poeziei filosofico-meditative pe filiera Eminescu-Blaga-Ioan Alexandru, pe urma Macedonski-Arghezi-Sorescu, apoi poezia contemporana. Toate, pe muzica."

PIERDUT DOR. ASTEPT PROVINCIA

De ce "In cautarea dorului pierdut?" Ca generatia crescuta pe asfalt sa afle ca dorul nu ti-l poti gasi printre blocuri. "E frumos si profund… Voi incerca sa explic cum a fost copilaria mea. Te duci si-ti cauti dorul la tine-n sat. Nu-l mai gasesti. Acolo nu mai sunt hore, sunt discoteci. La mine-n sat era asa: trecea omul, apoi venea muierea cu vadra-n cap. Veneam odata spre casa si stateau muierile cu vadra de apa-n cap si m-asteptau pe mine sa trec, sa nu-mi treaca prin fata. Ma facusem mare, eu nici nu realizasem ca eram om, credeam ca-s tot copil."

×
Subiecte în articol: editie de colectie