Mascatii

Cu chip ascuns, sub masca-ti rece, tu te ascunzi de privitori. Tu vrei ceva neincetat, sa dantuiesti o noapte-ntreaga sub ochii celorlalti actori, mascati si ei la fel ca tine!

In 1857, isi face aparitia in literatura romana publicistul N. T. Orasanu, care a tiparit un volum, sub titlul "Misterele mahalalelor sau cronica scandaloasa a orasului". Scrierea lui abunda in informatii deosebit de interesante. Unele din reportajele lui se refera la felul in care isi pereceau bunicii si strabunicii nostri timpul, cu ocazia balurilor bucurestene.

"Balurile, cu precadere cele mascate, se pot clasifica in trei grupe distincte. Cele de clasa intai se dadeau in sala Slatineanu, peste drum de Sarindar (Cercul Militar) si alaturi la Bossel, peste drum de terasa Otetelesanu. De clasa a doua erau balurile de la Podul Verde, cel de la Hagi Tamis sau Hanul Rosu de pe ulita Mosilor, cel de la Herasca, de langa Sf. Gheorghe Vechi, si balul din Dudescu, ulita Sfintii Apostoli, cu firma «La Drumul de fier». Un bal pentru lumea mai aleasa era si cel de la Vilcek, peste drum de Inspectoratul de Politie al Municipiului Bucuresti, unde era cafeneaua «de Pesta». Balul de la Vilcek era un bal de societate, frecventat de modiste si tineri negustori de pe Podul Mogosoaiei, mai toti straini, de «gentilomi», care dupa moda pariziana preferau amorul «grizetelor», cele ce confectionau palarii, rochii, manusi si mitenuri."

CLASA A III-A. "Baluri de clasa a treia erau cele de la Ianos si de la Lucas, ambele in Cismigiu, cel de la «Salcia pletoasa» de pe ulita Flamanda. Balul de la «Drumul de fier» era peste drum de Biserica Sfintii Apostoli, intr-o cladire neatragatoare, avand doua fatade pe aceeasi ulita. Era frecventat de lumea in general saraca, unde damele, adunate in stoluri, asteptau sosirea cate unui june complezant, care sa le invite la dans. Un bal asemanator avea loc la «Pomul Verde». Afara era o piatra mare, unde dansatoarele isi spalau picioarele goale, ca sa se incalte. Orchestra era compusa din doisprezece muzicanti din Statul Major militar, dar mai cantau si vestiti lautari din mahalaua Scaune." Din cand in cand peste zgomotul balului tasnea un chiot, o injuratura si scapara o palma: cutare si-a plesnit iubita fiindca a indraznit sa discute cu altul.

"Sala-i luminata/Cu cinci lumanari/Si toata afumata/ De fum de tigari./Chiote s-aude/ Cale d-un conac/Muzica raspunde,/Toba-ti da prin cap. Slugi din pravalii,/ De pe Lipscani,/Cizmari, vizitii,/Barbieri si bacani;/Si fete sarace/ Ce n-au de mancare/Care vor sa joace/ Cat e noaptea mare." - versuri din "Misterele mahalalelor"

Citește pe Antena3.ro Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață IN GRADINA LA CISMIGIU Un bal popular era balul lui Ianos din Cismigiu, cum cobori dinspre Schitu Magureanu. Era frecventat de slugi din pravalii, cizmari, vizitii, barbieri, bacani, menajere etc. Aici era trai, nu gluma! Eticheta nu stingherea pe nimeni: se putea veni oricum, chiar cu galosii in picioare, chiar fara cipici, cu camasa rupta si cu gherocul plin de pete. In rest, fum, birt cu parjoale, carnati si piftie, batai si vanatai. La acelasi nivel cu balul de la Ianos era si balul lui Luca de la "Noua Viena", local ce mai purta si firma "Hotelul lui Inger", situat, de asemenea, in Gradina Cismigiu. SALCIA PLETOASA SI JUPOANELE FOMEILOR Localul era in dosul fanariei Comisiei de Albastru, pe ulita Flamanda. Intrarea se facea printr-o ulita stramta si intunecoasa, care ducea in fundul balului. In schimb, la balul de la "Salcia pletoasa", in "mareata sala", se dansa: sotis, polca-mazurca, valturi, chindia, braul, "1,2,3", contra-dant, "ca la usa cortului" si "birul greu". Garderoba nu exista, fiecare tinandu-si hainele si sosonii pe el. In loc de alta costumare se vedeau halaturi, scufe in cap ca la spital, ungureni si babe din vremea lui Mavrogheni. Damele dantau in halate de noapte si cu voal pe ochi. Intr-o sala alaturata, se bea vin din belsug si se manca insa curcan pe varza. Cel ce avea artag pocnea cu pumnii in masa de sareau canile cu vin, spargea cobza lautarului si, incaierandu-se cu vecinul, se lua la o sfanta de bataie care oprea tot balul in loc. "Sportivii" se azvarleau in mijlocul incaierarii, numai asa "de boala", si alaiul bataii nimerea pe scari, de-a rostogolul, in strada. Dupa ce se racoreau, in frigul iernii, se reintorceau ca s-o ia de la inceput!... HIGH-LIFE IN STIL ROMANESC In lumea buna eticheta era foarte riguroasa, ca de fapt si morala. Erai admis la aceste baluri, chiar si la Opera, in redingota si manusi asortate. In casele "bune" nu puteai intra daca nu aveai o scrisoare de recomandare sau daca nu erai de-al casei. La Curte, exista de obicei un mare bal, in ultima zi a anului, si alte trei serate mai intime, in timpul carnavalului. Pentru a fi invitat aici trebuia sa fii prezentat Printului si Printesei Domnitoare. Ceea ce deosebea aceste baluri de altele erau marele lux pe care-l etalau femeile si multimea de uniforme si decoratii.