Nationalizarea Romaniei

Din sumar: A explodat o lege-bomba! / Strasnicele strict-secrete / Ca un trasnet din senin / Maretie si decadere / Arad, orasul lui Neuman / Splendorile micului Paris / ""Bogata esti, Patria mea!"" / Deschiaburirea bisericilor / Procese politice / Epoca teatrului pentru mase / Exceptie VIP / Saraca si cinstita /

"IN MAINILE POPORULUI"

Evocand momentul nationalizarii din iunie 1948 ca act al genezei economiei socialiste, propagandistii isi colorau expunerea cu pilda unui Toma Necredinciosul din vremea aceea. Se facea - ziceau ei numindu-l fie pe Malaxa, fie pe Auschnitt - ca, atunci cand auzise ca fabricile sale trecusera "in mainile poporului", ar fi izbucnit in ras. "In fata primului tractor care va iesi pe poarta unei fabrici conduse de muncitori ma voi aseza eu, ca sa treaca peste mine", ar fi zis acela cu totul neincrezator in capacitatea noilor gestionari ai avutiilor sale. Au iesit sute de mii de tractoare, iar fostul "exploatator" si-a uitat promisiunea - se incheia exemplul. Cand si cum a devenit proprietar, "poporul" habar n-a avut. Ca in august 1944, a aflat de eveniment dupa ce se facuse. Cert este ca "fortele" si "mijloacele de productie" nationalizate au sporit si au produs mult peste cantitatea si calitatea "modului de productie capitalist". Astfel ca, la inceputul anilor ’60, rata de dezvoltare a economiei romanesti era de 15%-16%, situand Romania pe locul doi in lume, dupa Japonia. Declinul a inceput insa repede, viteza sa amintindu-ne de observatia istoricului Robert Conquest: "Stalinismul este o cale de realizare a industrializarii, dupa cum si canibalismul este un regim bazat pe proteine superioare". In urma cu o jumatate de secol insa, in numai doi ani, economia de piata a tarii a fost etatizata si planificata. La 16 ani dupa caderea regimului, trecerea la economia de piata este inca un proiect reformist. De ce?
Va lasam pe dumneavoastra sa judecati…