In spatele camerelor de filmat se afla echipa care face posibil miracolul televiziunii.

Oamenii "vechi" din televiziune isi amintesc ca la inceput totul era invaluit de mister, deoarece nimeni nu mai facuse asa ceva vreodata in Romania. Au invatat si s-au specializat o data cu trecerea anilor, timp in care au instruit noile generatii.

"ULTIMUL RACNET". Despre dotarea tehnica a televiziunii am stat de vorba cu domnul inginer Mircea Dan, care a lucrat in TVR din 1964 pana in 2003. "La inceput, activitatea televiziunii a fost modesta, isi aminteste domnia sa. Abia in 1964 s-au luat la nivel politic primele decizii importante de extindere a semnalului tv. Au fost instalate emitatoare la Oradea, Timisoara, Iasi, in jud. Harghita. Nicolae Ceausescu si-a dat seama foarte bine ce insemna televiziunea pentru propaganda regimului. Au fost facute investitii mari: construirea noului sediu din Calea Dorobantilor, cumpararea unor care de reportaj, a unor camere portabile. Prin 1974-1975 s-a cumparat primul car color de teviziune (care costa aproximativ 1,5 milioane de dolari!). Imagini color s-au transmis abia in 1983 in Romania, insa se faceau schimburi de programe in culori. In anii ’70, Televizunea Romana era intre primele cinci din Europa. Nu exagerez, veneau altii sa vada cum se lucra la noi, asa de bine dotati eram. Echipamentele erau «ultimul racnet», aduse din Europa Occidentala sau Japonia. Unele care de reportaj color se mai folosesc si astazi, la posturile teritoriale ale TVR. Televiziunea a fost constant bine dotata. In Romania nu s-au fabricat echipamente de televiziune, cu exceptia releelor de emisie, insa nu ne-au lipsit mijloacele necesare pentru a face performanta. Si acum TVR este bine dotata tehnic, dupa normele televiziunii digitale. Este mult mai simplu ca inainte - se pot face deco-ruri virtuale, nu ne mai plimbam cu ditamai panourile."

FOSTA TVR-ISTA Flavia Buref alaturi de Victor Rebengiuc

CEAUSESCU PLESCAIA. Domnul ing. Mircea Dan isi aminteste si directivele tehnice privind prezentarea televizata a "Tovarasului": "Pe la jumatatea anilor ’80, atmosfera a inceput sa se inrautateasca. Veneau tot felul de directive privind prezentarea lui Ceausescu. Ajunsese sa monopolizeze programul. Operatorii trebuiau sa apeleze la tot felul de «artificii» pentru a-l filma pe Ceausescu. Daca mergea alaturi de cineva care era mai inalt ca el trebuia filmat de jos, pentru a parea mai inalt. Apoi, interventiile pe sunet care se faceau. Ceausescu se balbaia. La montaj se taiau repetitiile de silabe, pentru a reda un discurs fluent, care nu exista in realitate. Cea mai mare munca a personalului tehnic se facea pentru prelucrarea discursului sau de Anul Nou. Filmarea se realiza in jur de 23-24 decembrie, intr-un studio special amenajat in subsolul Comitetului Central. Apoi, caseta era trimisa la Radioteleviziune, unde era prelucrata pana in ziua difuzarii pe post. Ceausescu se balbaia, dar si plescaia. In discursurile din pietele publice nu se auzea aceasta, insa in studioul de la Comitetul Central se inregistrau foarte clar. Nu puteam lasa pauze in locul plescaiturilor, deoarece era observabil. Asa ca operatorii se invatasera de-a lungul anilor cu aceasta problema si inregistrau inaintea discursului un sunet de fond din sala de la Comitetul Central, pentru a acoperi «gaurile»".

Seniorul Florin Piersic, o stea mereu stralucitoare

"FIII PATRIEI". "Eu am venit in anii ’80 in televiziune, ne-a povestit domnul Constantin Marciuc, specialist de la Sectia Montaj. Cred ca am prins cea mai neagra perioada, din cate am inteles de la colegii mei. Pana si filmele straine pe care le difuzam pe post trebuiau «cosmetizate» conform propagandei si ideologiei regimului. De exemplu, daca in film aparea o doamna in sutien sau cu un decolteu mai adanc (chiar daca se afla in cadrele trei-patru) trebuia taiata acea scena. Apoi a trebuit sa scoatem secventele cu urmariri, accidente de masini, batai - pai ce, invatam oamenii sa se bata, ni se spunea «de sus».

Pentru noi, tehnicienii si inginerii de la Montaj, cea mai interesanta experienta a fost Festivalul national «Cantarea Romaniei». Se filmau trei-patru scene: cu pionieri, cu soldati, cu garzi patriotice. In filmul final trebuiau surprinse toate categoriile. Varful prelucrarilor de montaj se faceau pentru a-l scoate pe Nicolae Ceausescu in evidenta. Trebuia surprins alaturi de toate categoriile de «fii ai patriei». Daca intr-un anumit judet nu era filmat bine, se lua o imagine considerata buna anterior si se inlocuia. La un moment dat cineva din conducerea politica a Televiziunii care era la vizionare ne-a atras atentia. Dar ce sa facem, de ce sa riscam sa ne luam «sapuneala» pentru o secventa in care Nicolae Ceausescu nu corespundea «normelor» de imagine?"

"Prin anii ’80 a venit o directiva de la Elena Ceausescu privind tinuta: bluze pe gat si cu maneca lunga, de culori inchise. Cum sa-i zic Margaretei Paslaru sa se imbrace cu bluza pe gat?... Atmosfera s-a stricat de tot in 1984, cand un vicepresedinte al televizunii a venit si mi-a zis sa realizez un «divertisment sobru». Cum se poate asa ceva?!..." Ioana Bogdan "Cea mai mare munca a personalului tehic se facea pentru prelucrarea discursului lui Ceausescu de Anul Nou. Pe langa balbaieli, mai si plescaia. In discursurile din pietele publice nu se auzea aceasta, insa in studio se inregistra clar. Cu timpul, operatorii invatasera problema si inregistrau inaintea discursului un sunet de fond pentru a acoperi «gaurile»" ing. Mircea Dan

Umor sobru Realizatorii de emisiuni ocupa un loc special in istoria TVR. Despre aceasta postura a avut amabilitatea sa ne vorbeasca doamna Ioana Bogdan: "Eu am venit in televiziune in 1966. Era o atmosfera placuta, nimeni nu stia «cu ce se mananca», am invatat din mers. Mi-a placut sa fac emisuni de divertisment, mai ales ca am avut ca profesor pe regretatul Tudor Vornicu. Pot sa spun ca am avut o oarecare libertate in alegerea temelor. Bineinteles ca erau discutii la nivelul conducerii politice a televizunii privind cine si ce trebuia sa fie tinta divertismentului. Dar odata ce stiam «linia», puteam sa ne manifestam liberi. Prin anii ’80, situatia a inceput sa se schimbe insa. A venit o directiva de la Elena Ceausescu privind tinuta: bluze pe gat si cu maneca lunga, de culori inchise. Cum sa-i zic Margaretei Paslaru sa se imbrace cu bluza pe gat?... Prin diverse metode am mai putut ocoli interventiile politice o perioada. Insa atmosfera s-a stricat de tot in 1984, cand un vicepresedinte al televiziunii a venit si mi-a zis sa realizez un «diverstisment sobru». Cum se poate asa ceva?!... De atunci pana in 1990 nu am mai facut divertisment".

Embargo pacalit Dotarea televiziunii s-a facut destul de anevoios in anii ’60. Din cauza "razboiului rece", americanii impusesera tarilor din "lagarul socialist" un embargo asupra tehnologiei de varf. Pe lista au intrat si magnetoscoapele, deoarece americanii estimau ca sovieticii le puteau folosi pentru a dezvolta tehnologia radar. Intrucat magnetoscoapele produse in Uniunea Sovietica erau de proasta calitate, inginerii din televiziune au solicitat sa se importe astfel de aparate din Europa Occidentala. Pentru a "pacali" embargoul impus, magnetoscoapele au fost aduse din Franta, via Iugoslavia, tara care nu avea embargo din partea americanilor.