Only in America

America este o natiune construita si de imigrantii care au stiut sa nu isi abandoneze visele.

Iata experienta fotografului Eugen Leu, sau Lew cum i se spune in America, un roman care a visat sa-si scrie singur scenariul vietii. "Admirand peisajul sau animatia strazilor, regasesc imagini pe care le vad «pe viu» si de care imi aduc aminte sa le fi vazut prima data in serialele de televiziune sau filmele din copilaria mea in Romania. Ma intreb daca am crezut vreodata ca voi trai vreodata precum personajele acestor filme cu viata lor de zi cu zi, cu paharele lor de carton in care beau cafea la automat, cu masinile lor largi ca niste vapoare si cu autostrazile pe cat de late pe atat de aglomerate. Iata, dupa atatia ani imi petrec zilele de munca si rutina cotidiana in aceasta tara construita de imigranti si in care toti ar vrea sa traiasca. America, tara in care toata lumea poate sa-si realizeze visurile, sa devina bogat peste noapte, sa devina «cineva» sau pur si simplu sa traiasca in pace si liniste dupa felul in care isi doreste fiecare, fara sa dea socoteala daca este social acceptabil, deviant sau altfel de etichetari la moda, America a devenit tara mea".

LA DRUM. "Am plecat din Romania in ’90 dupa ce am fost dezgustat de farsele politice in care am crezut, ca de altfel inca 20 de milioane de romani (fraieriti). Niciodata nu am contemplat ideea imigrarii in SUA totusi iata-ma aici. Am lucrat in fabricile VW, contractor printr-o firma afiliata dupa ce am dovedit cercului social ce m-a acceptat ca pot vorbi si comunica in germana, ca pot munci si produce calitate si ca ii pot respecta pe cei din jur in traditia tarii lor si totusi politicienii au convenit intre ei ca s-au saturat de romani.

"Rejectia romanilor in Europa a fost principalul motiv pentru care am emigrat in America"

Cu experienta acumulata am considerat continuarea studiilor in Belgia, unde dand din coate si folosind relatii si recomandari am reusit sa trec peste primul hop adica sa fiu eliminat din competitie, fiindca sunt roman. Radio Stephanie a acceptat colaborarile mele, institutul de studii sociale din Namur a acceptat studiile mele ca oricare alt student si totusi problema cu romanii a fost decisa de politicieni. Dupa toate eforturile mele de integrare si adaptare, am fost dezamagit, pentru ca lumea nu vedea personalitatea mea sau nu ma percepea un individ, ci un pasaport romanesc. Rejectia romanilor in Europa a fost principalul motiv pentru care am emigrat in America, tara in care am fost pentru prima data intampinat la vama cu o urare de bun venit! Zece ani au trecut si iata-ma traind in acelasi decor pe care l-am vazut prima data in filme, beau cafeaua pe fuga din pahare de carton, conduc o masina lata (necesara pentru transportul echipamentului) zeci de mile chiar sute cateodata sa merg la serviciu pentru diferite contracte pe care le am ca fotograf, si ma enervez in trafic pe arterele cu 4-5 benzi vesnic aglomerate la orele de varf si totusi aici este cel mai bine".

O VIATA. "Mici inconveniente de zi cu zi, un mic pret platit pentru confortul si posibilitatile de afirmare pe care le are un individ in aceasta tara. Stiu ca aici este casa mea, ca pot sa-mi aleg locul si domeniul in care vreau sa muncesc in functie de aptitudinile si placerea personala, si de fiecare data cand vin din departari prin punctele de frontiera un vames si ma va intampina nu cu neincredere si suspiciune ca sunt roman, ci imi ureaza «welcome home». Drumul vietii mele nu este dictat de un comitet central sau un serviciu centralizat al planificarii cincinale, in America am sansa, dreptul si posibilitatea de a-mi scrie singur scenariul vietii. In America este loc pentru toti cei care vor sa munceasca si sa-si implineasca visul, iar in tara asta daca vrei sa muncesti ai unde".