Pericolul ocultismului

Vrajitori, ghicitori, chiromanti, astrologi, prezicatori si multi diversi sarlatani se erijeaza in ultimii ani ca salvatori de vieti si destine nefericite.

Demersul de fata readuce in actualitate o tema similara prezentata pe larg in anul 1938 de doctorul Nicoale Minovici, in revista de Medicina Legala.

Se constata o recrudescenta, adesea insistenta, a magiilor subterane, manevrate cu abilitate de indivizi dubiosi, semianalfabeti in cele mai fericite cazuri, indivizi care manipuleaza nefericiri colective, extorcand sperante iluzorii in mai bine.

IMPRUMUT. Societatea urbana romaneasca a preluat fara ezitari toate elementele mitologene ale spatiului rural, le-a imbogatit si diversificat ca intrebuintare. Lumea venita de pretutindeni, in cautarea sorocului, cu prabusiri urmate unor izbanzi trecatoare, boli nedorite, venite pe negandite sau asteptate, pedepse divine, sortiri anticipate, toate sunt la un loc moneda de schimb intre cei care cauta un raspuns si aceia care pretind ca-l ofera.

In spatiul occidental, ocultismul derizoriu a fost in mare parte excavat, cel putin din punctul de vedere al rapoartelor medicale, sociologice si antropologice publicate; lumea cunoaste, iar spatiul public reactioneaza impotriva sarlatanismului. In spatiul romanesc, perpetuu tranzitiv si bulversat, nefericirile de tot felul abunda coabitand cu o adevarata psihoza colectiva, alergand asiduu catre o scapare, un raspuns, un capat de drum. Din pacate, primul episod care este parcurs in astfel de probleme se consuma la marginea societatii, prin intermediul unor personaje culpabile penal numite cel mai ades "renumita vrajitoare".

Pericolul social al practicarii ocultismului derizoriu, prost sau deloc inteles, reprezinta una din cauzele determinante al multor afectiuni psihice.

Literatura de specialitate privind acest tip de cercetare este la inceput de drum in spatiul romanesc. In afara de medicina, etnologie si antropologie, nu sunt alte domenii care sa se preocupe de acest fenomen social periculos: manipularea credintei colective de catre sarlatani erijati in vrajitori sau tamaduitori.

IMAGINATIE. Persistenta in timp a realitatilor legate de inselarea credintei si sperantei colective este cauzata de existenta anticipata a unor esafodaje imaginare alimentate de perpetua simbioza dintre rural si urban. De fapt, putem vorbi, la nivelul preocuparilor privind mentalitatile si comportamentele, de un urban ruralizat si ruralizant. Ruralul, cu bagajul sau mitologic variat si variabil de la o regiune etnografica la alta, este intalnit si azi in habitatul restrans al lumii urbane. Cu precadere in suburbiile orasului, unde colonistii veniti din toate zonele tarii au adus cu ei superstitiile specifice arealului lor cultural. Se produce astfel un sincretism de credinte care nu se intalneste in sfera ruralului, deoarece acolo invocarea magicului este decantata de ritualurile specifice zonei. Superstitiile taranilor deveniti peste noapte oraseni au fost preluate si imbogatite de bagajul mitologic existent deja in interiorul comunitatilor hindo-gitane de la periferiile oraselor. Coabitarea socio-culturala dintre taran si tigan, la marginea oraselor romanesti, a determinat dezvoltarea fenomenului subcultural al ocultismului periferic, derizoriu.

Acesta este alimentat in subteran de structurile imaginarului mitologic milenar: pentru poporul roman, farmecele, vrajile, blestemele sunt o prezenta continua de la nastere la moarte. Tot ceea ce nu poate fi explicat se datoreaza "actiunii rauvoitoare a unor fiinte omenesti, vrajitorii si vrajitoarele, fermecatorii si fermecatoarele".

Potrivit credintei poporului roman despre vrajitori, "acestia lucrand cu vorba si cu fapta, pot trimite asupra omului tot felul de necazuri si mai ales tot alaiul de boli de care cu greu, cu mare greu, se poate scapa. Fie ca au patruns tainele magice ale naturii, fie ca si-au vandut sufletul diavolului, ca sa le vina intr-ajutor, puterea lor de a face rau oamenilor e nemasurat de mare".

LEPADATII. In imaginarul popular romanesc, vrajitorii si vrajitoarele "sunt priviti ca niste oameni fara de lege, lepadati de Dumnezeu, care au de-a face mai mult cu spiritele cele necurate, pentru ca ei, in vrajile ce le rostesc, in loc sa se adreseze lui Dumnezeu, fiinta suprema si atotputernica (…), isi au de cele mai multe ori refugiul la spiritele cele necurate sau la niste fiinte mitologice, ca acestea sa le dea ajutorul trebuincios si sa le implineasca dorinta". Spre deosebire de vrajitori, "fermecatorii nicicand nu-si au refugiul la vreun spirit necurat sau la vreo fiinta mitologica, ci ei de regula se adreseaza la Maica Domnului, ca aceasta sa le dea ajutorul necesar, sau la niste obiecte, bunaoara cum e apa si roua (…). Obiectele ce se intrebuinteaza de fermecatori… sunt in genere cat se poate de curate, mai ales insa plante mirositoare, si au drept scop mai mult de a atrage, a fermeca, a fura mintile cuiva, ca pe urma sa iubeasca si sa vorbeasca numai cu acela care i-a facut pe dragoste, nicidecum insa a-l nenoroci (Aurel Candrea)."

FALSE CALITATI. Demersul nostru este interesat de expansiunea ruralului si afisarea lui in false calitati si cunostinte la periferia lumii urbane. In lumea hindo-gitana, diferita de cea rural romaneasca s-au conturat intotdeauna un peisaj imaginar malefic, vecin cu «nefartatul» si care se manifesta prin puterea acestuia. Pe cand «baba» satului rezolva neajunsuri individuale sau colective cu ajutorul leacurilor naturale, al descantecelor si ritualurilor cunoscute si acceptate de comunitate in astfel de circumstante, vrajitoarea hindo-gitana manipuleaza prin totul alte ritualuri mostenite in cadrul satrei sau al salasului, si aduse din spatii culturale straine Europei. Magia neagra, maleficiile vrajitoarelor de profesie sunt folosite pentru a distruge si nu a vindeca, singura preocupare fiind imbogatirea ilicita pe suferintele fizice, dar mai ales psihice ale celorlalti, de obicei ne-gitani. Se poate considera, chiar si ca o reactie sociala a comunitatii hindo-gitane fata de majoritari, impunand distanta, teama, respect prin actiunea malefiilor vrajitoresti.

Potrivit antropologiei si etnologiei, "nu este socotit vrajitor oricine vrea. Pentru aceasta, trebuie sa fii recunoscut capabil sa arati originile puterii pe care le pretinzi ca o detii si totodata sa faci dovada eficacitatii tale dupa modalitati de apreciere admise in mod obisnuit (Dominique Camus)."

Initierea in vrajitorie se deruleaza treptat, in familie (satra, salas sau clan). In termeni tehnici, dar si reali, orice initiere "transforma literalmente omul, dandu-i alte mijloace de cunoastere, de perceptie si deci de actiune asupra lumii. Aceasta angajeaza intreaga existenta a individului: trecutul, prezentul, viitorul sau, in masura in care toate referintele sale vor fi repuse in discutie, deoarece cautarea puterii se efectueaza prin trecerea la «anormal»". In adevarata vrajitorie, "cel care nu are forta poate sa moara", dar in cazul simularilor foarte numeroase la periferia oraselor romanesti observam variate ritualuri-surogat, dupa imaginatia si fantezia vrajitoarelor de mahala. Ziarele abunda de reclame si anunturi care se intrec in a prezenta pe "adevarata regina a Magiei Albe", de fapt destul de colorata. Potrivit etnologului Dominique Camus, "vrajitorii care au recurs la acest gen de anunturi vin in general de departe, nu au nici o legatura cu mediul si nu sunt predispusi la intalniri. Ei nu au, la drept vorbind, reputatie si cauta sa-si constituie prin intermediul presei un capital magic". Mai mult, printr-o astfel de publicitate, uneori agresiva, "sarlatanul propune sa se laude excesiv si sa proslaveasca retete pentru care nu poseda cheile in masura sa le faca active, dar pe care se straduieste sa le transforme in putere. (…) Toti vrajitorii il descriu pe sarlatan ca pe unul care se lauda prin publicitate pentru a dobandi o clientela pe care nu o cunoaste si care se va improspata mereu, gratie anunturilor din ziare".

IN ZILELE NOASTRE. Ziarele de astazi abunda de anunturi pline de gratitudini de genul "cu respect deosebit mii de multumiri celebrei tamaduitoare Atena. M-a ajutat in privinta casatoriei mele cu Diana, care ma ura. Eugen. Bucuresti" etc. (R.L., nr. 3226). Bietul baiat este nevoit sa repete anuntul pe banii lui pentru a-i face publicitate deja "celebrei" Atena. Acesta este cel mai intalnit tip de reclama publicitara din ultimii doi-trei ani. Aflam de "vestita Trandafira", care poate fi contactata "in orice problema", sau la fel de "vestita vrajitoare Claudia", cu "leacuri aduse recent de la muntele Athos", sau de Irina "intoarsa din tarile europene", fiind "cea mai solicitata ghicitoare" (R.L. nr.3225). Se pare ca "vestitelor" ghicitoare de mahala nu le mai priesc nici lectura alfabetului, nici leacurile autohtone; sunt mereu in goana pentru manipularea increderii colective, se intorc de undeva: acest "undeva" legitimeaza magia si puterile. Daca s-ar putea, s-ar face si calatorii interstelare, daca nu cumva, "muntele Athos" nu este in realitate muntele de gunoi din curte sau dealul din spatele casei.

In urma cu peste 60 de ani, fantezia sarlatanilor de cursa lunga era mult mai variata. Iata cum se intitulau unii dintre ei: "profet providential", "Eu sunt totul", "Ghicitor egiptean", "Cabalist", "Spiritist-magic", "Telepat-Astrolog", "Sugesteor-fizionom", "Grafolog-Chiromant", "Singurul Psiholog din Romania Mare", "Savant Ocultist, autorizat de somitati marcante", "Prezicatorul Curtii Regale", "Savantul filozof", "Imperatorul Suprem al Destinelor a uimit prin prezicerile sale toate continentele", "Luminatorul spiritelor omenesti", "Purtatorul suprem de taine Dumnezeesti pe Pamant" etc.

DOCTOR MINOVICI. Doctorul Nicolae Minovici a avut ideea de a face o cercetare pe teren pentru a-i depista pe sarlatani si a face cunoscut fenomenul ocultismului derizoriu. Astfel, "Purtatorul de taine Dumnezeesti pe Pamant" era "aproape analfabet, intrucat cele cinci clase primare, care sunt la baza edificiului cultural, nu vor putea permite decat celui inconstient sa se intituleze: «Luminatorul spiritelor omenesti»". Apoi "Profetul Providential", nascut "intr-o comuna din apropierea Capitalei", ne dovedeste prin activitatea lui "cat de mari sunt naivitatea si simplitatea in sufletul acelora care merg sa-l consulte". A renuntat din cauza esecurilor la calitatile de "ghicitor egiptean", "sugesteor si fizionom", pentru a deveni peste noapte "Grafolog-Chiromant". Totusi, "oricine isi poate inchipui cata grafologie pot face aceia care de abia pot sa scrie si sa citeasca". Numitul "Profet Providential" cere cu insistenta Politiei "sa-i traga la raspundere pe toti si pe toate ce sunt imitatori, scamatori, acesti misei cu reclame similare nu sunt altceva decat o plaga otravitoare in poporul roman (Nicolae Minovici)".

Aceasta ne reaminteste conflictul dintre nu mai stim cate "regine ale magiei albe" de azi care se ocarau una pe alta asupra originalitatii puterii lor. Mass-media au prezentat in felurite chipuri dialoguri de genul "eu sunt adevarata regina" sau "printesa" sau "fiica" a nu mai stim cui.

MISTICISM. Societatea romaneasca contemporana este destul de bulversata si neasezata in valorile normalului pentru a determina frustrari colective si suferinte individuale insuportabile. In perioada interbelica se sublinia "forma atat de grava pe care a lasat-o practicarea vrajitoriei, a ghicitoriei, intr-un cuvant, a tuturor variantelor ocultismului si pericolul social pe care il plamadesc prestidigitatorii naivitatii omenesti, incurajati de presa si politie (astazi si de multe posturi de televiziune n.m.), ne determina sa aratam care este latura patologica a unei asemenea probleme, menita sa gangreneze, prin misticism oriental, sufletul colectiv si, in mod cu totul special, sufletul poporului nostru".

In concluzie, toti acesti sarlatani-vrajitori "prezinta o stare morbida speciala, in care predomina, in primul rand, halucinatiunea psihica, fenomen din seria automatismului mintal. Prin mecanismul inductiunii, toti acesti practicanti ai ocultismului ajung sa realizeze prin clientela lor, nu numai cazuri clinice, dar si o adevarata psihoza colectiva, atat de periculoasa organizatiunii sociale (Nicolae Minovici)".

INVAZIE DE SOBOLANI

Radu Marculescu povesteste despre puterea "tigancii Tirtirica" dintr-un salas tiganesc al anilor ’30, vecin cu mosia parintilor sai aflata in vecinatatea satului Sperieteni - Dambovita. Povestea se refera la o invazie neobisnuita de rozatoare care inundase chiar si casele de locuit. Deratizarea si masurile "populare" nu au dat roade si atunci este chemata in "ajutor" tiganca Tirtirica. Acesta a cerut sa fie lasata singura toata noaptea in hambar si nimeni sa nu indrazneasca sa priveasca ce va face ea printre crapaturile scandurilor, caci va ramane stramb sau orb. Zis si facut. Nimeni nu a putut afla ce a facut Tirtirica, dar, in zorii zilei care a urmat, familia Marculescu si angajatii mosiei "Marculeasa" au privit cu uimire cum sobolanii plecau incolonati ca la armata spre soseaua nationala din apropiere. Mii de rozatoare s-au deplasat astfel in afara satului si de-a lungul soselei, uimind vecinatatile pe care le-au traversat. Tirtirica a spus ca rozatoarele au fost "trimise" de cineva si nu a fost o invazie determinata de vreun spor demografic in randurile lor.