Predicatorul de pe gazon

Am intrat si in Casa Domnului pentru a vedea daca enoriasii mai respecta un cod vechi de secole, cel al purtarii cuviincioase in biserica. Auzisem de un preot la Peris care le-a predicat despre bunele maniere nu doar enoriasilor din parohia sa, ci si fotbalistilor! Asa indrazneala mai rar. O fata bisericeasca sa-i aduca pe calea cea dreapta, intre doua antrenamente, pe sportivii mai putin preocupati de politeturi.

FRATE SI SORA. Am ajuns la biserica din Peris, intr-o duminica dimineata, pentru a asista la Sfanta Liturghie. Din curte, lacasul parea parasit. Doar tricolorul Romaniei flutura, infipt intr-un stalp al imensei porti de lemn. De cum am trecut pragul bisericii, am descoperit caldura credintei. Enoriasii locului erau asezati, cuminti, pe scaune, ascultand povetele sfintelor carti prin glasul preotului Alexandru Ionescu. Luau aminte cu atata atentie, incat, cand o batrana si-a scapat bastonul, in toata biserica a rasunat ecoul lemnului lovit de podea. Dupa ce preotul a incheiat liturghia cu obisnuitele binecuvantari, l-am asteptat sa schimbe cateva vorbe cu credinciosii. Carora, surprinsi am fost sa auzim, li se adresa cu "maicuta", "sora" si "frate". "Folosirea termenului de "domn" sau de "doamna" nu se cade in biserica. Implica o distanta. E nevoie de o apropiere sufleteasca", ne-a explicat parintele.

LISTA DE POVETE. Nu i-a fost usor sa faca ordine in parohie. Din ziua in care a fost numit preot al bisericii din Peris, a scris doua foi cu "Povete despre felul cum sa te porti in Sfanta Biserica si sa serbezi duminica si sarbatorile" si le-a lipit pe usa pronaosului. Aceleasi reguli le are agatate si pe un perete al altarului. "Pe cuvantul meu de preot, regulile pe care le-am afisat la intrare le am si in altar. De multi ani stau la loc de cinste. Cand am venit aici, in 1987, am gasit numai haos. Se vorbea in biserica. Nu puteam lasa lucrurile astfel. M-am implicat, chiar daca am capatat si dusmani...", ne-a spus parintele Alexandru. "Una dintre cele mai importante povete este aceea ca Sfanta Liturghie e o lectie de educatie morala. Biserica trebuie sa-i intoarca pe pacatosi pe calea cea dreapta. Toata invatatura se mentine prin dragoste si iubire crestina. Numai iubind, il respecti pe aproapele tau, ii ierti pacatele sau greselile pe care le face."

MORALA CRESTINA. Cu timpul, credinciosii s-au dat dupa noile reguli si au recunoscut ca au gresit. Pana la el, nu se gasise nici un preot care sa-i invete buna cuviinta in sfantul lacas. "Bunele maniere nu trebuie lasate la usa bisericii. Trebuie sa respectam morala crestina si invatatura sfintei noastre biserici si a sfintilor apostoli."

Cum se facuse ora pranzului, "coana preoteasa" ne-a cules din Casa Domnului si ne-a poftit la masa. La o ceasca de cafea am aflat ca toti cei cinci copii ai familiei Ionescu, printre care si un fotbalist, au fost educati in spiritul credintei, al moralei crestine, al bunelor maniere. "Toti copiii mei se marturisesc, au duhovnicii lor. Conteaza foarte mult. Prin duhovnicie se indreapta multe. Toate familiile credincioase au dat lumii copii bine crescuti, cu bune maniere." Multi dintre noi, desi suntem credinciosi in adancul sufletului, ne sfiim sa ne inchinam cand trecem pe langa o biserica. Nu e doar un pacat, ci si lipsa de respect: "Este o lipsa de maniera grava, strigatoare la cer, sa treci pe langa sfantul lacas si sa nu te inchini. E ca si cum ai trece pe langa cineva si nu-l saluti, indiferent ca esti sau nu din acea localitate".

MISIUNE INDEPLINITA. Parintele Alexandru se considera un preot misionar. A slujit in trei parohii si crede ca si-a facut datoria din punct de vedere spiritual. "Poate mai putin din punct de vedere gospodaresc. Nu ca nu m-as fi priceput. Cand am avut bani, am refacut clopote, am construit garduri, am administrat si cimitire. Cimitirul este cel mai tainic loc, in afara de biserica. Daca cimitirul nu este ca un parc ingrijit, cu alei, cu flori, nu poti sa te reculegi si nu poti sa comunici cu sufletul fratelui adormit intru Domnul."

CU TAMAIA PE TEREN. Unii cititori l-ar putea numi pe Alexandru Ionescu un preot cel putin modern, dupa ce vor afla ca acesta a fost si autorul unei rubrici despre bunele maniere in teren si pe stadion, intr-un ziar de sport. Si asta nu e tot. Din 1992 pana in 1996, parintele Alexandru s-a ocupat de echipa de fotbal Metalul Peris, care nu mai exista acum. "Nimeni n-a realizat ce am realizat eu. M-am folosit de nume si de relatii si am inscris Metalul Peris in divizia C." A pastorit si echipa nationala de fotbal, dar si pe jucatorii din Ghencea. "Baiatul meu a fost portar al Stelei. Inainte de meciuri, stateam in mijlocul jucatorilor, pe gazon. Ei ma intrebau ce e bine si ce e rau si eu le eram duhovnic si sfetnic. Marele Ilie Dumitrescu, Iulian Filipescu, Ion Viorel, Ilie Stan si multi altii au luat aminte la povetele mele." A stat de vorba si cu Anghel Iordanescu, pe care l-a binecuvantat sa ajunga antrenorul Nationalei. "Dupa ce a ajuns unde isi dorea, a uitat ca-mi promisese sa ma ia la fiecare joc, sa slujesc si sa sfintesc inceputurile de meciuri ale echipei", ne-a marturisit, mahnit, parintele Alexandru.

 

SA-I SFATUITI INCA DIN FASA! Parintele i-a invatat pe copii sa salute. "Am insistat sa spuna "Sarut mana, tata parinte" sau "Sarut mana, tanti Marioara", "Sarut mana, domn’ primar". Altfel se invata de la preot, altfel de la profesorul de educatie civica." Mai in gluma, mai in serios, parintele ne-a spus "Copilul trebuie sfatuit inca din fasa cum sa se comporte". RUGA IMPLINITA "GRESIT" Preotul s-a rugat pentru Steaua. Inaintea unui meci cu Monaco, Alexandru Ionescu a inaltat rugi pentru victoria romanilor, dar a uitat sa specifice scorul. "Aveam nevoie sa le dam doua goluri, dar Steaua a castigat doar cu 1-0." Parintele crede ca este necesara prezenta unui duhovnic printre sportivi. "Fotbalistii din ziua de astazi nu cunosc morala crestina. Ma jenez de cate ori ii aud injurand." COANA PREOTEASA PICTORITA Chiar daca este sotie de preot, Florica Ionescu este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Pe langa cresterea copiilor si timpul dedicat sevaletului, "coana preoteasa" a gasit vreme si pentru frecventarea cursurilor Facultatii de Teologie, fiind absolventa sectiei Asistenta sociala.