Mare carturar si memorialist, Dinicu Golescu a lasat culturii romanesti cel dintai jurnal de calatorie.

A avut o intensa si meritorie activitate culturala si publicistica, alcatuind mai multe crestomatii, a fost cel ce a zamislit reportajul romanesc. Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu, s-a nascut la 7 februarie 1777, ca ultim fiu al marelui ban de Tara Romaneasca Radu Golescu si al Zoitei Florescu.

Dupa ce a studiat la Academia greceasca din Bucuresti, a indeplinit mai multe functii, printre care ispravnic, hatman si mare logofat al Tarii de Jos. Cunoscator al limbilor greaca, latina, italiana si franceza, Dinicu Golescu a fost definit ca o personalitate a Secolului luminilor.

La 25 de ani indeplineste o misiune incredintata de un grup de dregatori munteni si moldoveni. Prin demersul lor diplomatic, cereau Frantei sa-si exercite protectia asupra celor doua principate romane si sa sustina aspiratia Valahiei si Moldovei de a-si construi o forma de guvernamant republicana. Dinicu Golescu se afirma ca un protestatar fata de regimul fanariot, fiind alaturi de miscarea revolutionara de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu.

TEMERAR. Boierul-carturar s-a dovedit un temerar, care a dat ascultare indemnurilor sufletului si mintii insetate de cunoastere atunci cand a pornit spre taramuri straine ale Europei. Astfel vede Transilvania, Ungaria, Austria, viziteaza cateva orase din nordul Italiei, o parte din Elvetia si Bavaria.

Nu s-a multumit insa numai sa observe, ci a trecut la consemnarea impresiilor de calatorie, tiparind rezultatele periplului sau intr-o carte: "Insemnare a calatoriei mele, Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826".

PE MARE… Calatorul a pornit la drum trecand prin localitati situate in vecinatatea Tarii Romanesti. Prima urbe este Brasovul, unde "negotul se afla in mare lucrare". Pentru locuitorii de etnie germana ai orasului are numai cuvinte de lauda: "Aceasta natie saseasca este foarte muncitoare", fiindca, pe langa "(...) munca campului, care o fac (…) cu multa chibzuiala, cate lucruri sunt a le savarsi in curtile lor, cum melitatul, batutul snopilor de grau, orz, ovaz si alte asemenea lucruri, se scoala noaptea cu lumina si le savarsesc". In Fagaras, atentia ii este retinuta de podul "peste apa Oltului, (…) lucrat cu mare mestesug"; la Avrig este impresionat de frumusetea gradinii baronului Samuel Bruckenthal, iar la Sibiu remarca "caci si aciia este negotul mare", precum si o alta mare casa a baronului amintit.

NEPROTOCOLAR. Ajuns la Cluj, "in judetul unguresc", constata ca, pe langa case mari si frumoase, sunt si locuinte "proaste, cu un invelis din vechime, foarte urat, avand strasina scoasa afara din ziduri (…) care lucru foarte mult supara frumusetea orasului". Este insa placut impresionat de strazile Clujului, foarte late, pardosite cu pietre rotunde, la fel ca la Brasov si la Sibiu.

In cetatea Budei are prilejul de a vedea sediul palatinului Ungariei, cel mai inalt dintre cei sapte demnitari care raspund de conducerea politica si administrativa a tarii. In drum spre Austria asista, in orasul Pojon, la incoronarea imparatesei Austriei, sotia lui Francisc al II-lea.

Viena ii dezvaluie temerarului roman o alta perspectiva: "Nu este mai folositor lucru decat a privi (…) mijloacele pe catre stapanirea s-au adus pe tot norodul, mari si mici, la o asa buna oranduiala si linistita vietuire, incat toti petrec ca niste frati".

Nicolae Iorga afirma ca cel dintai calator "cauta sa descopere in orice infatisare a vietii europene munca staruitoare, gandul cuminte, simtirea frumoasa, de la care au plecat, si, odata ce le-a aflat, mustra pe ai sai, si-i indeamna (…) sa se scuture din toropeala, si avand scopul binelui obstesc inaintea ochilor (…) sa dea tarii si neamului lor ceea ce de mult au".

Arhiva Adrian Majuru

"In chiar anul intoarcerii din calatorie reface odaile scolii din Golesti, infiintata de banul Raducanu Golescu pentru «invatatura copiilor satului il limba romaneasca» si deschide o noua scoala «sloboda, obsteasca unde pot merge fiii nobletii, a norodului si macar si robii, pamanteni si streini, pentru limba romaneasca, nemteasca, greceasca, latineasca si italieneasca», organizata dupa modelul celor pe care le vizitase in Occident", mentioneaza G. Pienescu in prefata "Insemnarilor".

De asemenea, inca din timpul calatoriei, Dinicu Golescu planuise intemeierea unei societati ai carei membri "sa implineasca lipsa cea mare ce avem de carti". Acest proiect, spune Pienescu, l-a realizat in 1827, cand, impreuna cu Ion Heliade Radulescu, fondeaza "Sotietatea literara", al carei program secret prevedea inaltarea scolii bucurestene de la Sfantul Sava la rangul de colegiu, crearea unui alt colegiu la Craiova, infiintarea de scoli normale in capitala fiecarui judet, de scoli primare in fiecare sat, scoaterea de ziare in limba romana, infiintarea unui teatru national (…) Majoritatea actiunilor culturale pe care si le-a propus "Sotietatea" se vor realiza dupa 1833, cand se va transforma in "Sotietatea Filarmonica". Cu toate acestea, Dinicu Golescu avea sa participle numai la scoaterea Curierului Romanesc, in 1829. In 1830, catre toamna, mentioneaza Pienescu, moare "ostenind" la savarsirea unei lucrari statistice asupra Tarii Romanesti.

Primul calator roman cu vaporul La 25 martie 1939, Realitatea Ilustrata descria calatoria intreprinsa de marele logofat Dinicu Golescu pe mare "dela Trieste la Venetia. «Corabia cu aburi» si «Lacrima de abureala»". Articolul este realizat din dorinta de a demonstra ritmul ametitor cu care "se schimba lucrurile in decursul vremurilor". Iata ce notau redactorii Realitatii: "Ce este acest sgomot, aceasta goana a masinelor, oamenilor, manati de ritmul nebun al vremii? Pare sa le dea o povata cuminte: scopul acestei goane este tot nemiscarea. Pentru ca Dinicu Golescu a fost pe vremea lui un om care n’a stat locului, doritor sa schimbe privelistile, oamenii, ca sa ajunga apoi sa stea imobil pe soclul sau, chiar in fata Garii de Nord (…) Dinicu Golescu a pornit si el cu o suta si patrusprezece ani in urma sa guste din senzatia departarilor si a vitezei. Marele Logofat Dinicu Golescu, prim ministru al Tarii Romanesti, a vrut in acel veac sa aiba fiorii ametitori ai vitezii si-s’a imbarcat pe un vapor fiind primul roman care a calatorit pe aceasta «corabie» (…) In anul 1825, Marele Logofat al Valahiei insemneaza impresiile sale din aceasta calatorie memorabila (…) «Vaporul este o corabie, care merge pe mare, cu un mestesug de foc, ce este in camara corabiei, in afara se vede numai un cos de fier, lung de 4 stanjeni, prin care iese fumul si doua roate mari de fer, intocmai ca roatele dela mori, ce umbla pe apa, una de o parte, afara din corabie si alta de cealalta parte, intr’o osie de fier, care este mult mai inalta decat fata apii de sase palme (…)"