Sarbatoarea de la 10 Mai

Cine slujea regalitatea se putea considera, uneori, un om norocos. Mandria de a-si servi regele era pentru multi tineri soldati un fel de hrana sufleteasca. Nu era putin lucru sa te priveasca protipendada vechiului Bucuresti cum defilai in uniforma, avand in fata copia fidela a lui Mihai Viteazul.

Mascota Regimentului VI "Mihai Viteazul" avea menirea de a starni in inima oamenilor sentimente de iubire de tara si patriotism

Nicolae Dumitrescu a fost soldat in regimentul de garda al Palatului Regal si mai apoi politist in slujba regalitatii. Datorita acestui lucru s-a simtit implinit, dar comunistii i-au ucis sentimentul de implinire cu cinci ani de munca silnica si zeama de subprodus la Canal, la Poarta Alba. Singura lui vina era aceea de a fi slujit in Politia regilor Romaniei.

DRUMUL CEREMONIAL. Tanarul, pe atunci, Nicolae Dumitrescu era in anii ’30 soldat in Regimentul de Garda VI "Mihai Viteazul". Avea doua misiuni importante, canta in fanfara regimentului si facea de garda la Palatul Regal. Regimentul lui Nicolae avea sediul pe Uranus, unde este acum Casa Poporului. Din trei in trei zile, soldatilor din regimentul "Mihai Viteazul" le venea randul sa faca de garda. Aceasta misiune, pe langa rolul ei de protectie a membrilor familiei regale, avea si un rol... emotiv. "Cand trebuia sa mergem la Palat, mergeam cu fanfara in fata, treceam prin fata Liceului Lazar, pe Regina Elisabeta, Calea Victoriei si apoi la Palat, unde faceam schimbul de garda, in fapt o miniceremonie cu reguli stricte", povesteste Nicolae. Tanarul era un bun muzicant si fusese cooptat in fanfara, canta la lira. Erau 120 de soldati muzicanti. "Cand trecea fanfara, se opreau toti la trotuar. In fata noastra mergeau opt copii de trupa cu niste tobe mici. Unul dintre cei opt este clarinetistul Octavian Popa de la Filarmonica, avea 13 ani atunci", isi aminteste batranul.

MIHAI VITEAZUL IN VARIANTA REGALA. "Aveam la regiment un subofiter pe care il chema Cazacu, originar din Ucraina. Baiatul asta era un fel de mascota a regimentului. Misiunea lui era sa aiba barba! Pentru ca nu-si taia barba primea si bani, lunar avea cate o prima de ingrijire a... podoabei, era leit Mihai Viteazul! Foarte impunator Cazacu asta! Trebuia sa aiba mare grija de barba, ca sa semene cu marele voievod, avea si haine precum ale lui Mihai. Mergea in fata fanfarei, atat la schimbatul garzii, cat si la evenimentele importante. Pe 10 mai, atunci Ziua Romaniei, fanfara il saluta pe rege. Cand se termina spectacolul, fanfara avea o miscare speciala, ca sa nu-i intoarca spatele regelui direct. Se intorceau pe jumatate spre stanga intr-un ritm de genul «rom-porom-pom-pom!»"

POLITIA REGILOR. In Politie se putea intra destul de usor. Nicolae Dumitrescu a intrat ca subcomisar, dupa ce a dat un examen, avea doar liceul. A lucrat la controlul strainilor, la pasapoarte.

A lucrat la Turda, Roman si la Giurgiu. In 1939 l-au repartizat la Bucuresti, la "Sectia Baluri, Restaurante si Spectacole". "In ’39 era razboi. Se refugiasera la noi multi soldati, oameni simpli, actori si cantarete din Polonia. Patronii le angajau pe poloneze, dar astea mai faceau si fel de fel de... erau suspectate de diverse chestii. Noi, Politia, trebuia sa stim ce invart ele. Eu mergeam prin hoteluri, la restaurante, pe la spectacole si vorbeam cu ele, cu alti straini, cu aia de lucrau pe la receptiile hotelurilor. Ma repartizasera pentru ca eram si eu muzicant si ma puteam preta la asa ceva, nu dadeam de banuit", explica Dumitrescu. Fostul subcomisar afirma ca "era suficient sa faci o aluzie, cine indraznea era condamnat pentru lesmajestate, insulta regala.

Au fost multi condamnati. De Mihai nu se lua nimeni, tatal sau a fost contestat pentru relatiile extraconjugale pe care le avea".

OAMENII SIMPLI AU UNEORI AMBITII COMPLICATE

Misiunea principala a subcomisarului Nicolae Dumitrescu era controlul strainilor, indiferent ca erau soldati, patroni, refugiati sau starlete poloneze Amintirile "regale" sau "comuniste" isi fac loc in albumele fotografice ale unui batran om, mult prea incercat de viata si durere Aneta, mama lui Nicolae Dumitrescu (foto, in uniforma militara), era o moldoveanca din Odobesti, fata de plapumar, saraca. A venit in Bucuresti la 22 de ani cu o "cucoana" din orasul natal. Din iubirea ei cu un frizer s-a nascut el, Nicolae. In timpul Primului Razboi Mondial, frizerul a fost luat pe front. Tanara femeie a ramas fara nici un ajutor. Doar "cucoana" o mai ajuta cu cate un sufertas de mancare de la cantina soldatilor germani cantonati in Bucuresti. Nemtii au vazut-o pe mama ca e tanara si au trimis-o la Spitalul Militar sa faca pachete cu vata si tifon pentru soldatii germani de pe front. Acolo l-a cunoscut pe tatal vitreg al lui Nicolae, Dumitru. Acesta era brutar, lucra pe Stefan cel Mare. Cu un salariu de doar 3.600 de lei pe luna, si acestia primiti in monede cam de patru kilograme un salariu, Dumitru a riscat si l-a trimis pe Nicolae la scoala, la Liceul Gheorghe Lazar. "Aveam colegi numai copii de generali si politicieni, eu eram cel mai amarat din clasa. Cand venea secretarul si ne striga, auzeai: Grigorcea-ambasador la Londra, Manolache-general de Justitie... In clasa a III-a ajunsese taxa de scolarizare la 9.000 de lei, tata nu mai avea de unde. Atunci, mama m-a trimis la tatal meu natural. Avea o frizerie... becuri, lumini, femei, ce mai, era ca la Versailles! M-am dus la frizerie, am intrebat de el si a venit. El nu m-a cunoscut. Saru’ mana, eu sunt Nicu, baiatul dumitale", i-am spus eu. Cat a fost de las... i-a tremurat barba cand m-a auzit. I-am spus ca sunt la liceu si mi-a platit el taxele. Daca nu platea, nu mai puteam studia. Am avut noroc!", afirma batranul.

Principele Mihai purta titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Pentru ca era copil, lui Mihai i s-a format o clasa de liceu cu copii din toata tara. Erau in clasa si baieti de tarani, si baieti de industriasi. Cel mai bun prieten al lui, si seful clasei, era Ioanitoaia, cel care i-a ramas si secretar toata viata Nicolae Dumitrescu fost soldat in Garda Regala PRIGOANA COMUNISTILOR Tot ce insemna regalitate a fost daramat de venirea comunistilor la putere. "Oamenii regelui" trebuiau inlocuiti cu cei ai "noii societati... de aur". Pe Nicolae Dumitrescu, ajuns acum la 89 de ani, l-au arestat intr-o noapte. "M-au luat si ma intrebau ce faceam, ce facusem... Nu aveam ce sa le zic, dar nu ma credeau." "Nu, tu ai intreprins actiuni impotriva clasei muncitoare!" Asta ii strigau mereu in timpul nesfarsitelor ore de ancheta comunista. "Era un evreu, Kasparovitz Eugen, un locotenent comunist, el m-a anchetat", rememoreaza batranul. A auzit mai tarziu despre anchetatorul sau ca fusese muncitor la o fabrica de pile... Comunistii l-au condamnat la cinci ani de munca silnica la Canal, la Poarta Alba. A avut noroc si aici, Romania comunista voia sa intre in Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si occidentalii nu prea ii voiau, din cauza detinutilor politici si a Canalului. "Pe noi, detinutii de la Poarta Alba, ne tineau in baraci si ne dadeau cate un turtoi si o zeama de subproduct, adica ciorba din buze de vaca si copite. Intr-un final ne-au eliberat, noroc cu ONU", afirma Nicolae. La un moment dat, am cunoscut-o pe fiica unui grec foarte bogat, era dragoste mare intre noi doi, dar cand tatal sau a aflat ca sunt sarac, ne-am despartit. Nu puteai sa patrunzi dintr-o clasa sociala in alta, era foarte greu, la fel ca si azi Nicolae Dumitrescu fost soldat in Garda Regala