x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Sfinţii de la Niculiţel

Sfinţii de la Niculiţel

de Loreta Popa    |    08 Apr 2011   •   16:50
Sfinţii de la Niculiţel
160360-p4270040.jpgBiserica, mai ales în Dobrogea, rămâne martoră vie a continuităţii credinţei şi tradiţiilor apostolice neîntrerupte pe acest pământ. La evanghelizarea populaţiei Dobrogei de apostolul Andrei s-au adăugat de la început misionarii creştini care aveau strânse legături comerciale şi culturale cu cetăţile de pe ma­lul stâng al Mării Negre. Aceasta o dovedeşte şi nu­mă­rul mare de martiri din rândul ostaşilor creştini, care au plătit cu preţul vieţii mărturisirea Domnului Hristos, devenind mucenici, mai ales în timpul prigoanei împăra­tului Diocle­ţian. Săpăturile arheologice au adus la lumină la Niculi­ţel o criptă care adăpostea moaştele a patru sfinţi mucenici, pri­mele descoperite pe teritoriul ţării noastre. Inscripţiile în limba greacă din interiorul criptei atestă moaştele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos. Cercetările arheologice au stabilit că aceşti martiri creş­tini au fost ucişi cel mai probabil în Ce­ta­tea Noviodu­num (astăzi Isaccea), în cursul persecuţiilor anticreştine ale îm­păratului Diocleţian, prin anii 303-304 sau în timpul îm­pă­ratului Liciniu, între anii 319 şi 324. Jertfa Sfinţilor şi Mu­ce­nicilor Zoticos, Attalos, Kamasis şi Phi­lippos, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculiţel, este una din­tre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. "Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Nicu­liţel", spunea părintele Atana­sie, slujitor al Domnului la Mănăstirea Cocoş, acolo unde sfintele moaşte ale celor pa­tru martiri şi-au găsit odih­nă binemeritată la doi ani de la descoperirea lor, prin hotă­râ­rea Sinodului Bisericii Ortodoxe. De altfel, sfinţii sunt prăz­nuiţi de Biserica Ortodoxă la 4 iunie. La Niculiţel calci pur şi simplu pe vestigii. Poate nu întâmplător, pe o dis­tanţă de câţiva kilometri, sunt trei mănăstiri: Saon, Celic-Dere, Co­coş. Oamenii povestesc cum se aprind singure la marile săr­bători candele la icoana Sfân­tului Kamasis. Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare însemnătate pentru istoria Bise­ricii noastre, pentru că aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri din perioada paleocreştină descoperite pe teritoriul României. Legenda spu­ne că Mănăstirea Cocoş împreună cu cripta de la Niculiţel, aflată doar la 4 kilometri distanţă, cu Mănăstirea Saon şi Mănăstirea Celic-Dere for­mează o cru­ce perfectă, orientată la fel ca şi cea de la răscru­cea unde s-a descoperit mor­mân­tul celor patru martiri creş­tini. Se spune că în nopţile cura­te de vară, dacă stai cu gândul şi inima îndreptate spre Dum­nezeu, în pacea şi liniştea mă­năstirii, auzi primele cântece creştine ale româ­nilor. Mă­năs­tirea Cocoş are ceva atipic. Ea se află la 6 kilometri distanţă de comuna Nicu­li­ţel şi la aproximativ 35 de kilometri vest de oraşul Tulcea. Mănăstirea este aşezată la poalele unui deal de pe care, spun oamenii că într-o noapte s-a ­au­zit cântecul unui co­coş sălbatic însoţit de o bătaie de toacă. Călugării spun că acest cântec se mai aude şi astăzi. Mai mult ca oriunde, aici simţi credinţa prin locuitorii demni care se roagă în acest sfânt lăcaş. De când se ştiu, că­lu­gării de aici au ca unică meserie rugăciunea. Dar şi speranţa...

Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români

×
Subiecte în articol: editie de colectie - sfintii romani