Biserica, mai ales în Dobrogea, rămâne martoră vie a continuităţii credinţei şi tradiţiilor apostolice neîntrerupte pe acest pământ. La evanghelizarea populaţiei Dobrogei de apostolul Andrei s-au adăugat de la început misionarii creştini care aveau strânse legături comerciale şi culturale cu cetăţile de pe malul stâng al Mării Negre. Aceasta o dovedeşte şi numărul mare de martiri din rândul ostaşilor creştini, care au plătit cu preţul vieţii mărturisirea Domnului Hristos, devenind mucenici, mai ales în timpul prigoanei împăratului Diocleţian. Săpăturile arheologice au adus la lumină la Niculiţel o criptă care adăpostea moaştele a patru sfinţi mucenici, primele descoperite pe teritoriul ţării noastre. Inscripţiile în limba greacă din interiorul criptei atestă moaştele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos. Cercetările arheologice au stabilit că aceşti martiri creştini au fost ucişi cel mai probabil în Cetatea Noviodunum (astăzi Isaccea), în cursul persecuţiilor anticreştine ale împăratului Diocleţian, prin anii 303-304 sau în timpul împăratului Liciniu, între anii 319 şi 324. Jertfa Sfinţilor şi Mucenicilor Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculiţel, este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. "Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Niculiţel", spunea părintele Atanasie, slujitor al Domnului la Mănăstirea Cocoş, acolo unde sfintele moaşte ale celor patru martiri şi-au găsit odihnă binemeritată la doi ani de la descoperirea lor, prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe. De altfel, sfinţii sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă la 4 iunie. La Niculiţel calci pur şi simplu pe vestigii. Poate nu întâmplător, pe o distanţă de câţiva kilometri, sunt trei mănăstiri: Saon, Celic-Dere, Cocoş. Oamenii povestesc cum se aprind singure la marile sărbători candele la icoana Sfântului Kamasis. Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare însemnătate pentru istoria Bisericii noastre, pentru că aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri din perioada paleocreştină descoperite pe teritoriul României. Legenda spune că Mănăstirea Cocoş împreună cu cripta de la Niculiţel, aflată doar la 4 kilometri distanţă, cu Mănăstirea Saon şi Mănăstirea Celic-Dere formează o cruce perfectă, orientată la fel ca şi cea de la răscrucea unde s-a descoperit mormântul celor patru martiri creştini. Se spune că în nopţile curate de vară, dacă stai cu gândul şi inima îndreptate spre Dumnezeu, în pacea şi liniştea mănăstirii, auzi primele cântece creştine ale românilor. Mănăstirea Cocoş are ceva atipic. Ea se află la 6 kilometri distanţă de comuna Niculiţel şi la aproximativ 35 de kilometri vest de oraşul Tulcea. Mănăstirea este aşezată la poalele unui deal de pe care, spun oamenii că într-o noapte s-a auzit cântecul unui cocoş sălbatic însoţit de o bătaie de toacă. Călugării spun că acest cântec se mai aude şi astăzi. Mai mult ca oriunde, aici simţi credinţa prin locuitorii demni care se roagă în acest sfânt lăcaş. De când se ştiu, călugării de aici au ca unică meserie rugăciunea. Dar şi speranţa...
Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români