Simbolurile societatii

La Capsa unde vin toti seniorii/Local cu doua mari despartituri/Intr-una se mananca prajituri/Si-n alta se mananca scriitorii. (N. Crevedia)

De-a lungul timpului, Casa Capsa a fost frecventata de elita clasei politice romanesti: renumita familie a Bratienilor, Nicolae Filipescu, Constantin Argetoianu sau Take Ionescu. Tot atunci, ziaristii vremii sustineau ca "odata reunita clasa politica la Capsa se pot face si desface Guverne, se pun la cale evenimente politice de mare amploare si chiar manifestari deosebite. Vin foarte multi politicieni din toate partidele, vin oameni care nu fac nici o politica".

In 1877, Grigore Capsa ii scria lui Jean Nestor la Paris: "Saptamana aceasta am avut mai multe receptiuni ale marelui Print Gorciacov, adica dejunul, pranzul si o soarea. Imparatului i-am vandut mai multe lucruri in timpul sederii lui la Bucuresti. Pravalia mea a fost si este totdeauna inaintea tuturor celorlalte."

Pomenitele insemnari ale lui Nae Draghiceanu, privitoare la aceasta perioada, amintesc de cele unsprezece mese, "peste musamaua carora se asternea la pranz si seara fete de mese de olanda alba, se servea ceai, cafea, ciocolata, aperitive, tuica, mastica, vermut, bitter, amer, picon, madera, chery, marsala, pranzul si cina".

CONFISEUR. In timpul primului razboi, pe terasa aflata pe locul unde este astazi Casa, luau dejunul marele duce Nicolae cu suita, la o alta pitorescul print Urussoff impreuna cu secretarul Legatiei ruse Iswolsky. Menu-ul, pregatit mai mult "à la minut", era servit in special membrilor corpului diplomatic, deputatilor si senatorilor, dintre care unii precum Golfineanu, Pesacov din Craiova, Farcasanu din Ramnicu-Valcea, Cozadini, Urzica, Arapu din Botosani, printul Al. Moruzzi, baronul Bellu. Una dintre numeroasele nunti la care a servit Capsa a fost aceea prilejuita de casatoria lui Jean Lahovary cu Emma Mavrocordato. In darea de seama a ceremoniei, reputatul ziarist Grigore Ventura, care semna cronicile mondene cu pseudonimul Arutnev, releva astfel prezenta Casei Capsa: "Dintr-una din salile de bal intrai intr-un salon in care era un splendid bufet, nevazut inca la Bucuresti. Ni s-a spus ca domnul Capsa a fost insarcinat cu organizarea lui. Atat bufetul, cat si supeul fac deosebita onoare excelentului nostru «confiseur»".

Regina Maria, una dintre marile personalitati care au frecventat Casa Capsa

BANCHET. Dar iata cum descrie ziarul Pressa din 2 iunie 1878 banchetul oferit in cinstea poetului Vasile Alecsandri: "Aseara a avut loc banchetul dat de amicii literaturii in onoarea marelui nostru poet Vasile Alecsandri, in sala Teatrului National. Banchetul era anuntat pentru ora 7 seara. Publicul invitat insa ocupa foisorul inca de la 6 . La orele 7 si cateva minute sosi iubitul oaspe, Vasile Alecsandri. Comitetul compus din d-nii Creteanu, presedinte, dr. Davila, prim comisar, Vasile Boerescu, Vasile A. Ureche, Esarcu, V. Constantinescu si Cr. Vulturescu il primi in corpore, jos, la scarile ce conduc in foisor. Toti se grabeau a strange mana celuia care insusi a strans atat de mult legatura ce unesce gintele latine, prin sublimul rasunet al lirei sale, duios suspin al coloniei romane de la Dunare. Un mars triumfal anunta invitatilor ca timpul mesei a sosit. Oaspele oaspetilor lua locul de onoare in fruntea mesei avand la dreapta-i pe venerabilul presedinte, pe ministrul instructiunii, pe d-nii B. Boerescu, General Florescu si altii, iar la stanga pe ministrii de razboiu si justitie, pe d-nii Dim. Sturza si alte persoane distinse. Pe masa bogat incarcata, dinaintea poetului, se inalta simbolul poeziei, o uriasa lira de patiserie. La ora 11 jumatate seara se termina aceasta mareata adunare".

CAFENEAUA. Dupa 1932, Tudor Arghezi a devenit client constant al cafenelei frecventate de scriitori si artisti. "Capsistul este un individ inteligent si primejdios si critica reala se face la Capsa, nu in presa literara. Daca esti prost la Capsa, e imposibil sa fii destept altundeva, macar in scris." Poetul Virgil Carianopol afirma acelasi lucru: "Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei". Primul care sosea la Capsa, dis-de-dimineata era poetul si matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu). In orele care urmau apareau rand pe rand ceilalti obisnuiti ai casei: criticul Serban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Ionel Teodoreanu, dar si fratele sau, celebrul, rafinatul si causticul Pastorel. Mai tarziu, li se alaturau Zaharia, Stancu si G. M. Zamfirescu. Ion Minulescu era recunoscut ca unul dintre "stalpii de baza ai cafenelei literare, cel care «trona» in realitate la Capsa".

ODINIOARA… In paginile sale de jurnal, Victor Eftimiu povestea despre "vestita Casa Capsa". "Nu mi-am petrecut adolescenta la Capsa, dar am cateva amintiri. Foarte multi debutanti ai vremii mergeau insa acolo: Gala Galaction, Tudor Arghezi, V. Demetrius, Radu Baltag. Se ducea uneori la Capsa si Nicu Filipescu, chiar Petre Carp, si era nelipsitul ziarist Papamihalopol, directorul «Tarii». L-am vazut acolo si pe fostul meu director de la Epoca, maestrul T. Pisani, precum si pe fratii Ranetti.

Scriitorii, actorii, cantaretele straine, francezii, englezii, toti care erau in trecere prin Bucuresti erau ospatati la Capsa. Imi aduc aminte de un dejun oferit actritei Rejane de V.G. Mortzun, cand a vorbit foarte emotionant Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti".

Take ionescu, un politician care facea si desfacea guverne la Capsa

ESCALA. Palatul Regal la Casa Capsa… Escala era obligatorie pentru cafea, inghetata, un mic dulce, un pahar de vorba, un schimb de idei… In cofetaria de la Capsa toata lumea intra cu gandul ca ciocolata va alunga stresul si oboseala. In fata vitrinelor elegante, asortate cu toate formele si combinatiile posibile de dulciuri, nu mai stia nimeni ce sa aleaga. Se vedea cu ochiul liber ca siruri lungi de cofetari francezi si-au pus imaginatia si stiinta in slujba ciocolatei. Totusi, printre galantare, trecatorii puteau avea o revelatie foarte placuta: m...ringue, mascotte, choux-à -la crÃşme, madeleine, Joffre... Aceasta din urma era prajitura la care toata lumea se gandea in secret: ciocolata cu crema de ciocolata si glazura de ciocolata, materializata in forma binecunoscuta petit-four Joffre.

PRAJITURA SI ISTORIA. Vizita maresalului Joffre, conducator al armatei franceze, erou al primului razboi mondial, era un eveniment foarte important avand in vedere simpatia aratata de acesta armatei romane. Fratii Capsa au vrut sa marcheze importanta evenimentului realizand o prajitura petit-four speciala in cinstea maresalului, pe care au hotarat sa o denumeasca inspirat Joffre. Avand in vedere forma si marimea prajiturii, unii comentatori au subliniat ca fratii Capsa au avut ca model probabil forma caschetei franceze purtata in primul razboi mondial de trupele comandate de maresal. Succesul a fost total, pentru ca nici unul dintre invitati nu s-a putut multumi cu o singura Joffre: "Dupa o Joffre intotdeauna va urma alta".

FONDANTE SI BONBON-URI Casa Capsa era considerata simbolul inaltei societati romanesti moderne. Maestrul cofetariei si bucatariei moderne, Grigore Capsa, a fost cel care a impus standardele occidentale in ceea ce priveste calitatea, transformand bucataria in arta si imbogatind modelul francez cu elemente din bucataria autohtona. Intr-o societate dominata de influente orientale, fratii Capsa au inlocuit treptat rahatul, baclavalele si sarailiile pline cu miere, cu ciocolata, fondante si "bobon"-uri. Tot fratii Capsa au fost cei care au introdus fabricarea inghetatei in Romania, la Bucuresti. LA DOI FRATI ANTON SI VASILE CAPSA Aprilie. 1841. Constantin Capsa decide sa-l dea pe fiul sau, Vasile, ca ucenic la unul dintre cei mai de seama cofetari ai vremii - Constantin Lefteru. "Am datu lu Dumnealui Kir Constantin Lefteru cofetaru pa fiul meu Vasile sin Constantin Capsa, la mestesugu de cofetarie, ucenicu, purtandui ieu grijea de imbracaminte si spalatul camasilor si de incaltaminte si spalatu la capu are Dumnealui ai purta grijea si copilul sase poarte cu silinta, cu dreptate, cu supunere la cele cuviincioase lucruri si porunci ale stapanului sau dandui ascultare cum si Dumnealui Kir Constantin are datoria ca sai arate la acest mestesug de cofetarie de spre invatatura baiatului dandui cuviincioasele nizamuri spre ale sale bunele urmari si invataturi pentru care sunt ieu chezasu raspunzator si spre buna incredintare mam iscalitu." Constantin D. Capsa 1841, Aprilie 10, Bucuresti. Dupa o practica de 10 ani, Vasile Capsa propune fratelui sau, pitarul Anton, sa deschida impreuna o cofetarie. Deschisa pe 6 iulie 1852, pravalia "La doi frati Anton si Vasile Capsa" se afla in Hanul Damari, pe podul Mogosoaiei, peste drum de hanul si biserica Zlatari. CUISOARA SI MASTICA In vremurile trecute, la Capsa, la nunti, botezuri si baluri nu se consumau decat dulceturi, rahat, serbeturi si cofeturi numite "cilindre". Aceste cofeturi de faina erau colorate in galben, rosu, albastru, violet si verde si aveau un gust pronuntat de scortisoara, cuisoara si mastica. Din prima lui calatorie in strainatate, Vasile Capsa aduce, in 1856, cartonaje, cutii de scoici, cornete, bomboane fondante, oua de ciocolata, caramele englezesti, fructe zaharisite. Pentru Bucuresti, acestea constituiau mici evenimente in domeniul gastronomiei.