Sunt un baladist

Folkul este muzica de protest a baietilor din America. La noi au fost acei cantareti de plaja si de strand, dintre care unii si-au luat treaba in serios si au evoluat. Noi suntem mai degraba baladisti. 15 discuri individuale, 103 spectacole de teatru si 4.170 de concerte. Toate sub marca maestrului Nicu Alifantis. Am avut placerea si onoarea sa-l avem alaturi de noi, in Vama Veche, la 26 august si in ultima seara de "Folk You", la 27 august, in Costinesti.

"Mi-am amintit de tinerete cu povestea asta. A fost un salt in timp, care iti da asa o stare de bine, de amintiri frumoase care vin peste tine si te reincarca. Emotionant a fost ca am cantat pe scena alaturi de Mircea Florian si Mircea Baniciu, persoane de care se leaga inceputul meu, starea aceea de acumulare pana cand m-am hotarat sa iau viata in piept si sa ma fac artist", spune Alifantis.

VAMA VECHE. Aproape de sufletul sau a fost concertul din Vama Veche unde s-a reintalnit cu Mircea Florian, parintele sau spiritual. "El a fost mentorul meu in ale muzicii de teatru, alaturi de el am facut primii pasi. In ’72, el a fost primul artist mare cu care am venit in contact. Eram un simplu licean la Braila si, cand a venit Mircea Florian acolo, mi s-a parut ca pica cerul pe mine: el m-a ascultat si m-a ales sa-i cant muzica in spectacol", rememoreaza el. Nu uita sa aminteasca de Florian Pittis, pe care inca il considera cel mai dur critic al sau, si sa multumeasca publicului din Vama.

FLOAREA SOARELUI. "La Costinesti erau acele accidente de pe plaja cu jeep-urile care veneau si faceau reclama la discoteci, cu discoteca de alaturi ce mergea cu muzica data tare. Tot timpul imi venea sa-mi cant baladutele pe ritmul care venea de la discoteca. A fost «care pe care»".

Inca tanjeste dupa Costinestiul sau, din 1975, cu lanul de floarea soarelui care l-a inspirat sa compuna unul dintre putinele cantece la care a scris tot el si versurile.

"Atunci satul era sat, iar in statiune erau putine vile si casute de vacanta. In partea dreapta a hotelului Forum era un camp imens de floarea soarelui, pe acolo coboram in golful nudistilor. Acolo se strangeau artistii, poetii, Marinus Moraru pe care il gaseai de dimineata pana seara la pescuit pe barca. Nu am mai fost in Costinesti din ’93 si am avut un soc cand am vazut acea inghesuiala de tarabe, discotecile care mi-au amintit de miscarile uteciste, un fel de prelungire a Eforie Sud".

Si totusi i-a placut sa-si ia chitara si sa cate pe plaja pentru cei care au avut curajul sa intre in acea oaza de fericire. "Motu Pittis asa a si gandit «Folk You». Sa ne intoarcem la radacini, la cantaretii de plaja. Folkul s-a nascut din acei cantareti de plaja si de strand. De aici am pornit cu totii la vremea aceea. Apoi, unii dintre noi chiar au luat lucrurile in serios", spune Alifantis.

CARIERA. Iar el face parte din aceasta categorie. Dupa ce a castigat un concurs al TVR in 1973 cu "Romanta", s-a alaturat cenaclului Flacara. "Eram in armata, in timpul concediului. Atunci m-am intalnit cu Alexandru Tocilescu (n.r. regizor de teatru) care m-a convins sa vin la Cenaclul Flacara. Am debutat la Teatrul «Ion Creanga», in Bucuresti. Am avut o seara foarte buna, am placut din prima. Dupa care a trebuit sa ma intorc la oaste si mai fugeam seara peste gard din armata. Aveam un oltean caporal care era seful de companie si care afla din ziare ca am cantat", isi aduce aminte el. Apoi, in 1975, a urmat turneul de la mare si a devenit un obisnuit al Cenaclului. "In ’79 m-am angajat la Teatrul Mic si nu mai puteam sa fac fata la programul de acolo. Aveam de ales intre a merge la concerte sau a sta la teatru. Eram la mijloc intre Dinu Sararu, directorul Teatrului Mic si Adrian Paunescu, seful cenaclului, iar toate oalele se spargeau in capul meu. Am facut slalomul asta cat l-am facut, dupa care, in ’80, am renuntat. Intre timp am inceput sa-mi construiesc drumul meu: in ’76 am scos primul single, in ’79 primul album mare: «Dupa Melci». Apoi am intrat in circuit si am vrut sa fac foarte serios lucrul acesta, si uite ca o fac si astazi".

Ne moare dragostea, iubito-n nopti tarzii Si bate vantul de ne strica urma La margine de camp, astept sa vii Astept sa-ti vad In zarea moarta umbra De floarea soarelui sunt lanuri lungi Prezente pentru intalnirea noastra fastuoasa Dar drumul este lung Si vara-i pe sfarsite Presimt ca ai uitat calea intoarsa Ce de tacere-i si ce greu rasare luna Si noaptea cade peste mine in fasii Se sterge timp, de timp in asteptare Ne moare dragostea, iubito’n nopti tarzii Si tu nu stii… Nicu Alifantis, "Floarea soarelui"

O FATA FRUMOASA CA UMBRA "Eram la Neptun in turneul din 1975 de la mare. Paunescu m-a chemat la el si am observat aproape de scena o fata superba, bruneta, cu ochi albastri, o frumusete. I-am aratat lui Paunescu si el a zis «Da ma, e frumoasa, e ca o umbra». Nu stiu cate minute au trecut, cateva. M-a chemat din nou si mi-a dat poezia. «Fa cantec». M-am dus in spate undeva si dupa jumatate de ora am venit cu cantecul si am urcat pe scena sa-l cant. Atat de incinsa era atmosfera. «Umbra» a fost un mare hit." IUBESC POEZIA DATORITA DASCALULUI MEU DE ROMANA Cand spui Nicu Alifantis te gandesti automat la Nichita, Bacovia, Dimov sau Tarnea. "Am devenit un mare iubitor de poezie datorita dascalului meu de romana din liceu, Nicolae Ungureanu. Datorita lui, eu am prins drag de poezie, de proza. Asa am inceput sa compun. La inceputuri imi faceam eu textele, erau niste aberatii cumplite. Si atunci am ajuns la concluzia ca e mai bine sa apelez la oameni care chiar au un mesaj frumos impachetat si stiu sa faca lucrul acesta. Apoi am avut mare bafta pentru ca am lucrat in teatru. L-am cunoscut pe Tocilescu si in primul lui spectacol la Braila a trebuit sa fac toata muzica pe versuri de Leonid Dimov. Si asa i-am descoperit poezia, mi-a placut foarte tare, am facut foarte multe cantece, apoi l-am cunoscut personal. Apoi umbland in acest cerc am cunoscut multi dintre poeti: pe Nichita, pe Ion Nicolescu, pe George Tarnea, Adrian Paunescu, pe Jebeleanu, pe George Stoica, pe poetii contemporani". NEDUMERIRI SI ALBUME DE TOP "Am niste criterii foarte precise cu albumele: pe primul loc e «Dupa melci», de departe preferatul meu, apoi «Masina de scris», «Nichita" si «Neuitatele femei». In topul nedumeririlor mele, pe primul loc, detasat, se afla «Decembre». Nu-mi explic, e o plictisosenie de cantec. Nu vad de ce e atat de longeviv si am fost etichetat cu el. Cand spui Alifantis zici «ala cu Decembre». E o piesa din ’68, aveam 14 ani cand am compus-o. Ma intreb ce poate sa fie in creierul unul copil, sa aleaga o poezie ca Decembre sa faca un cantec asa? Il cant si acum, in concert, toata lumea e fericita, il aplauda, stau toti cu ochii pe pereti, ii invadeaza cea mai mare melancolie. Eu ma plictisesc in timpul cantecului…"