Teapa la romani

A facut ceea ce oricare domn ar fi facut in vremurile pe care le traia el sau a fost mai mult decat atat? A inventat el pedeapsa cu teapa?

Intr-o scrisoare trimisa brasovenilor la 10 septembrie 1456, Vlad Tepes spunea: "Ganditi-va si voi ca, atunci cand un om sau un domn este tare si puternic, atunci poate face pace cum vrea; iar cand e fara putere, unul mai tare va veni asupra lui si va face cu dansul ce va vrea." Tepes a devenit Domn intr-un moment in care boierii erau adevaratii stapanitori ai tarii. Din cauza numeroaselor lupte interne pentru tron, dupa moartea lui Mircea cel Batran, schimbarile dese de domnie, puterea centrala era ca si inexistenta. In Tara Romaneasca, dar si in Transilvania si Ungaria, era un haos. Societatea acelei vremi, dupa cum apare in lucrarea profesorului Ionel Zanescu "Vlad Tepes - Draculea - adevarul despre un mit", a fost descrisa de episcopul Ioan de Zdrena astfel: "Adevarul tace molcom, distruse sunt barierele bunei cuviinte, fraul legii a slabit (...). Arbitrariul de fier, violenta nestapanita, distruge, nu respectul dreptului se vede; ura, tradarea si obijduirea cea mai nerusinata au teren liber."

Tragerea in teapa a boierilor, a solilor, a hotilor, arderea nevolnicilor, pedepsirea negustorilor. Acestea si multe altele i-au creat o faima greu de egalat. Si un renume in fata caruia unii tremura si astazi.

A inventat Tepes tepele? Domnul profesor Razvan Theodorescu ne-a prezentat cateva elemente care schimba putin datele problemei.

"Tepes constituie probabil un caz singular in istoria romaneasca. Au existat si alti principi, in Evul Mediu sau la inceputul Epocii Moderne, care au fost mitizati. Ma gandesc la Stefan cel Mare, Mihai Viteazul. Tepes corespunde cel mai bine, dupa parerea mea, nevoii acestui popor latin-oriental, de paternalism, de conducatori justitiari. Si este motivul pentru care modelul Tepes a fost intotdeauna in atentia celor multi in Romania. Cine a vrut sa-l imite pe Tepes sau s-a jucat de-a Tepes de la Cuza pana la Carol al II-lea si pana in zilele noastre s-a bucurat intotdeauna de un mare sufragiu popular. Suntem un popor incapabil, in genere, de actiuni spectaculoase, rascoale si asa mai departe, sub semnul justitiei. S-a asteptat de sus un carmuitor care sa realizeze un asemenea lucru, si Tepes cu tepele sale a ramas legendar. Tepele nu erau o inventie a lui. In toata Europa germanica, dar si in Orient, acest sistem de pedeapsa era cunoscut. Tepes nu a facut decat sa intre intr-un sistem punitiv al secolelor al XIV-lea si al XV-lea.

Atat ca tot folosind el acest sistem impotriva inamicilor sai externi, care erau turcii, impotriva inamicilor sai economici, care erau sasii, impotriva inamicilor sai interiori, care erau boierii, a "scandalizat" si faima sa s-a dus pana departe. Sigur ca acest sistem punitiv a fost institutionalizat de Tepes. O anumita dregatorie boiereasca, cea de armas, cel care pune in aplicare pedepsele apare in istorie, in timpul lui Tepes.

El a schimbat prin masurile sale, fata Tarii Romanesti. Cronicarul bizantin, Laonic Chalcocondil, contemporan cu Tepes, e cel care spune intr-un fel "a prefacut totul in tara sa". Suficient ca sa intelegem ca aceste scurte domnii au fost foarte profunde." Era, oare, Tepes, singurul sangeros? "In epoca sa existau si alti domni, care au fost reputati pentru caracterul sangeros sau foarte dibaci al reglarii conturilor cu dusmanii. Unul este un erou shakespearian - Richard al III-lea. Care intr-o domnie extrem de scurta s-a razboit cu lorzii luand niste masuri care l-au transformat cu timpul in sangvinarul care apare in opera lui Shakespeare. Celalalt suveran este Ludovic al XI-lea, al Frantei, celalalt este Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei. Stramosul lui Ivan cel Groaznic. Si Ludovic al XI-lea, si Ivan al III-lea si Richard al III-lea sunt, de la Moscova, pana la Londra, niste aparatori ai autoritatii centrale.

Ceea ce a facut si Tepes in tara sa, ceea ce a facut si Stefan cel Mare in Moldova, varul lui Tepes. Dar a facut-o intr-un chip care a devenit mai putin vestit, pentru ca lui Tepes i-au fost dedicate povestirile acelea slavone despre Dracula, cele germane."

Tepes primindu-i pe solii turci, lucrare de Theodor Aman

BOIERII. Una dintre marile acuze care i se aduc lui Tepes este aceea de a fi ucis prea multi boieri. Inainte de a-i ucide, domnul a intrebat pe boieri cati domni au apucat sa cunoasca pe scaunul Tarii Romanesti. Dar "nici unul dintre ei nu era atat de tanar incat sa fi cunoscut numai sapte: Vlad s-a ridicat manios aratand ca uneltirile boieresti sunt cauza slabirii statului "vina o poarta rusinoasele noastre dezbinari. Apoi i-a luat pe toti 500 si a poruncit sa fie trasi in teapa. Dupa opinia lui Laonic Chalcocondil, uciderea boierilor nu era satisfacerea setei de sange a lui Vlad, ci acesta urmarea "sa-si intareasca domnia".

Dar Domnitorul nu s-a ocupat doar de marii boieri, el a incercat o disciplinare a intregii clase boieresti, iar povestirile slavone spun ca pedepsele sale loveau faradelegile oricarui vinovat "fie ca era boier mare sau preot sau calugar sau om de rand." "Un lucru care de asemenea apare in povestirile despre Tepes, si care pare sa reflecte o realitate pe care astazi nu o mai intelegem poate - eliminarea brutala a saracilor, a cersetorilor. Exista povesti despre lucrurile acestea, care il transforma intr-un monstru. Ei bine, sa stiti ca in Europa gotica, sfarsitului de Ev Mediu exista frecvent aceasta practica de eliminare fizica a elementelor parazitare", ne spune profesorul Theodorescu.

ADVERSARII ECONOMICI. Vlad a inteles ca o tara este puternica daca are un comert infloritor. A incercat sa protejeze comertul Tarii Romanesti impotriva monopolului exercitat de negustorii ardeleni. Masurile protectioniste - insotite de unele actiuni de o asprime deosebita - vor duce la inflorirea comertului, dar si la crearea renumelui de "Dracula". Istoricul are alta parere. "Cruzime fata de sasi. Pai acestea sunt formulele de protec-tionism, masuri pe care toti suveranii care intaresc autoritatile centrale in Europa sec. al XV-lea, spre deosebire de secolele precedente, le luau; nu era nimic nou sub soare. Interesant este un alt lucru. Tepes, spre deosebire de antecesori, a dorit, ca si Ludovic al XI-lea in Franta, o intarire foarte mare a puterii centrale si a puterii domnului. Daca a intarit puterea centrala arata un lucru care a fost sesizat de istorici. Pentru prima oara in sfatul domnesc nu intra decat dregatori. Nu mai sunt si boieri fara dregatorie, tinuti numai pentru ca sunt mari feudali, ca in vremea lui Mircea cel Batran sau a primilor Basarabi. Pe vremea lui Tepes numai daca aveai o dregatorie faceai parte din Sfat. Erai omul domnului, pus sa aplice legea. Epoca lui Tepes ramane, de aceea, pentru multi romani, un mit."

TEPES VA TRAI CAT NEAMUL In psihologia populara "teapa" este extraordinar, e vizualizarea unei pedepse cumplite, mult mai cumplita decat daca ii tai capul sau il impusti sau il spanzuri, spune istoricul. Si acest tip de executie frecvent in secolul al XV-lea european, intr-un fel sau altul modalitatile erau diferite, starneste bucuria populara, si din acest punct de vedere Tepes va avea mereu succes la romani, cat exista sufletul romanesc. Aceste lucruri au intrat in mitologia romanului. Toate calatoriile incognito ale lui Cuza, toate lucrurile care au fost atribuite lui Cuza, pana la lucrurile cu ocaua lui Cuza, pana la mos Ion Roata, toata aceasta legatura intre stapanul care vine si aduce dreptate si supusul care cunoaste injustitia vine din aceasta nostalgie dupa Tepes. In mitologia epocii comuniste exista ideea primilor secretari buni, prim-secretari care asigurau in unele locuri, spre deosebire de unii care erau bestii, asigurau prosperitatea locului. Si care, ce faceau? Deghizati sau la ore neobisnuite, mergeau in piete, mergeau in alimentare. Aceste povesti le-am verificat. Jumatate sunt inexacte. Dar era ideea ca vine liderul care pune ordine. Culmea este ca unii au si facut-o... Mitologia aceasta a omului care aduce dreptate. Orice i-ai spune unui roman, daca ii spui ca pui tepe, cat de neverosimil pare, el e fericit, pentru ca in felul asta se aduce dreptate intr-o tara in care... iata inca nu e. Tepes va ramane. Tepes va trai cat va trai neamul romanesc.

SUFLETUL ROMANILOR Tepes e un mit literar; e si un mit folcloric, in Campia Dunarii, in care cel evocat este Tepes, cum este Stefan cel Mare in Moldova, cum e Imparatul Traian in Dobrogea. Totul ii apartine epocii lui Tepes. A ramas un mit si asa cum unele mituri medievale sunt aduse la viata astazi in politica, vezi Ioana D’Arc si partidul extremist al lui Le Pen in Franta, asa si Tepes a putut sa le sugereze unor politicieni romani, tepe. E o chestie de psihologie elementara. Personajele acestea vor sa apara ca personaje justitiare. Poporului ii place, concluzioneaza Razvan Theodorescu. PEDEPSIREA NEVOLNICILOR, O PRACTICA OBISNUITA Povestirile slavone ne povestesc si despre incercarea de curatare a Tarii Romanesti de cei care nu erau buni de nimic, cei care nu faceau parte nici din comunitatile satesti, nici din cele ale targovetilor, saracii, cersetorii. Potrivit Povestirilor, Domnitorul a trimis vorba in tara sa fie adunati toti batranii, neputinciosii, orbii, schiopii si saracii; dupa porunca "s-a adunat o nenumarata multime de saraci si vagabonzi", in speranta ca vor obtine "mare mila" de la domn. Dupa ce i-a ospatat din belsug intr-o casa pregatita din vreme, Tepes i-a intrebat pe sarmani daca vor sa nu mai aiba griji pe aceasta lume si sa nu mai fie povara nimanui. Acestia au raspuns da, iar Tepes a ordonat sa li se dea foc. Iar boierilor le-a spus:"Sa stiti de ce am facut asa: intai sa nu ai fie povara oamenilor si nimani sa nu fie sarac in tara mea, ci toti bogati; al doilea, i-am slobozit ca sa nu ai aiba grija nici unul dintre dansii pe aceasta lume de saracie sau de neputinta." Masurile luate impotriva saracilor, sau cele luate impotriva lenesilor - vezi cazul femeii careia i s-au taiat mainile si a fost pusa intr-o teapa ca isi tinea barbatul cu camasa rupta. TURBANELE BATUTE IN CUIE O solie venita de la sultan este primita de Domn. El le cere solilor sa-si scoata turbanele de pe cap, dar acestia nu au putut indeplini cerinta, pentru ca obiceiul musulman nu le permitea. Pentru ca astfel au adus o mare jignire unui mare stapanitor, Tepes i-a pedepsit batandu-le turbanele in cuie in cap. Un alt fragment din Povestirile slavone spune despre doi calugari catolici veniti din Ungaria. Ei fusesera intrebati despre masurile aspre luate de domn in tara sa. Primul le-a condamnat, al doilea le-a aprobat, spunand ca Domnul, fiind pus de Dumnezeu, poate pedepsi cum crede de cuviinta pe facatorii de rele si poate rasplati pe facatorii de bine. Primul calugar a fost tras in teapa, pentru a nu mai umbla pe la "marii stapanitori nestiind nimic."