Nu trebuie sa fii neaparat barbat ca sa traiesti in loc pustiu, sa induri frigul, sa nu-ti fie teama de fiarele padurii sau de nalucirile diavolului. Cuvioasa Teodora de la Sihla a dovedit din plin aceasta. Nu trebuie sa fii neaparat barbat ca sa traiesti in loc pustiu, sa induri frigul, sa nu-ti fie teama de fiarele padurii sau de nalucirile diavolului. Cuvioasa Teodora de la Sihla a dovedit din plin aceasta.

Impotriva vointei ei, parintii au casatorit-o pe Teodora cu un tanar din Ismail. Dupa cativa ani de casatorie, pentru ca nu au avut copii, credinciosi fiind, s-au invoit amandoi sa se calugareasca. Ea a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar peste doi ani, sotul ei a mers la Poiana Marului din Buzau. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in Muntii Vrancei au navalit turcii si au dat foc Schitului Varzaresti. Tanara monahie Teodora s-a refugiat in munti cu stareta sa, Paisia.

SIHASTRIE. "Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari. Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit Muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla", scrie in viata sfintei. Cuvioasa Teodora a sihastrit intr-un loc pustiu, aproape de Sihla si apoi intr-o pestera. Uitata de oameni, nestiuta decat de Dumnezeu, Cuvioasa a indurat totul in aspra nevointa. Se spune ca si hainele i s-au rupt dupa un timp, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. Numai duhovnicul ei, Cuviosul Pavel, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine. Dupa ce si el a murit, nevointa ei a fost cu totul nestiuta de oameni. Dar a primit darul facerii de minuni. Navalind turcii si in acele parti, au ajuns pana la pestera unde traia Cuvioasa Teodora. Ea s-a rugat puternic, iar stanca din fundul pesterei s-a crapat si a adapostit-o. Se vede si astazi locul acesta. Sfarsitul i-a fost minunat, ca si viata. La Schitul Sihastria veneau niste pasari si luau in cioc faramaturi de paine cu care zburau spre pestera ei. Urmarindu-le zborul, doi calugari au ajuns la pestera si au vazut-o pe sfanta cu mainile ridicate la rugaciune, invaluita intr-o lumina de foc. Ea i-a chemat pe nume, desi nu-i cunoscuse vreodata, si le-a cerut sa-i aduca niste haine sa-si acopere trupul si sa trimita un preot s-o impartaseasca. Si-a dat duhul dupa ce a primit Sfintele Taine.

ELEFTERIE. "Vestea despre viata ei evlavioasa si nevointele sale duhovnicesti s-a raspandit curand in manastirile si satele Moldovei, incat multi calugari si credinciosi veneau la mormantul ei si in locul nevointelor sale de ani indelungati. Se spune ca si fostul ei sot, acum ieroschimonahul Elefterie, care traia la Schitul Poiana Marului, ar fi venit aici ca sa se incredinteze daca este vorba de fosta lui sotie. Convingandu-se de acest lucru, s-a hotarat sa ramana pentru restul vietii la Schitul Sihastria, in apropiere de Sihla, unde a mai trait vreo zece ani", scrie Mircea Pacurariu in cartea sa despre sfintii romani. In cinstea Sfintei Cuvioase Teodora, prin anii 1725-1730 s-a ridicat Schitul Sihla, cu o biserica din lemn, avand hramul Schimbarea la Fata. Aceasta face ca la Sihla sa fie doua sarbatori una langa alta, intrucat Schimbarea la Fata este la data de 6 august, iar ziua de serbare a Sfintei Teodora este la 7 august. Si cum la 5 august se pomeneste Sfantul Ioan Iacob de la Neamt, Moldova se bucura duhovniceste trei zile, cinstindu-si sfintii.

INSTRAINARE. Moastele sale au stat dupa 1830 in Schitul Sihla, apoi in biserica din Miclauseni-Iasi. In anul 1856, familia Sturdza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti, saracind bogatia spirituala a poporului roman credincios. Astfel s-au instrainat Moastele Sfintei Teodora de la Sihla si se pastreaza in catacombele de la Lavra Pecerska. Pe racla ei sunt scrise aceste cuvinte in romana: "Sfanta Teodora din Carpati" si in slavona: "Sveti Teodora Carpatina".

"Cele pamantesti, parasind si jugul cel aspru al pustniciei, in pesterile Schitului Sihla, asupra luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita Teodora" Din "Troparul" Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

IOAN IACOB DE LA NEAMT In 1980, Moastele Cuviosului Ioan Iacob de la Neamt au fost intregi si pline de mireasma in pestera Sfanta Ana din pustiul Hozeva, astazi pastrandu-se in biserica Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon. Nascut in 1913, cuviosul a ramas orfan de ambii parinti din copilarie. Sfantul Ioan Iacob a plecat in Tara Sfanta in 1936. A stat doi ani intr-o pestera in pustia Iordanului, apoi opt ani in lavra Sfantul Sava de pe Valea Hebronului, unde ingrijeste calugarii bolnavi, este ghid si bibliotecar. A invatat greceste si a tradus multe pagini patristice in romana si a scris versuri duhovnicesti foarte sensibile. Din 1947 este egumen al Schitului Romanesc Sfantul Ioan Botezatorul din Valea Iordanului. Viata sa sfanta a atras numerosi ucenici pe langa el. Din 1952 se muta la Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Ierihon. A petrecut opt ani in pestera Sfanta Ana, in post aspru si rugaciune. Iubea pasarile. Iar la moartea sa, mii de pasari zburau deasupra trupului sau, batand din aripi ca si cum l-ar fi plans. Ziarele locale au consemnat minunea aceasta de la 5 august 1960.