Titanic de kitsch

Folositi cu incredere "Dejà vu"! Pentru momentele delicate din fata televizorului!

Te relaxezi... Singur. Cu familia, poate. Iei o bere, un pahar cu vin rosu sau o tarie si niscai treburi de rontait. In functie de problemele cardiovasculare poate o sa dai totul pe-un iaurt dietetic si-o apa plata. Oricum ar fi, maine e sambata si te trezesti la zece. Iti permiti asadar - asa dar! - sa stai pana tarziu la un film pe care l-ai tot inconjurat in programul tv toata saptamana, de-ai trecut pe foaia cealalta.

PRELUDIU RATAT. Generic. Un calut inaripat, o duduie drapata, un varf de munte sau un leu batraior te cheama la film, fiecare dupa cum ii e felul. Dar cand sa te-afunzi mai abitir in fotoliu, categoric cel mai bun prieten al omului..., stupoare!... d...jà vu! Injuri! Un pic de computer pe ici, pe colo, un efect-doua, lacrimi updatate, actori umflati cu pompa de producatori si... cam atat! Iar dincolo de promourile cu care ai fost bombardat de-o luna incoace, un film pe care l-ai vazut cu ani in urma!

BACK TO THE BOOK. Poate gresesc eu insa, iar problema zace - chiar bine-mersi! - , tot in cuvantul scris. Sa ne amintim...

Nu demult, pe cand puricele nu se potcovea cu noua ocale, ci segmentul de populatie care nu conteaza in sondajele de opinie astepta cu sufletul la gura volumul 6 din "Harry Potter", se reedita mult premiatul roman "Insula Craniului" al lui Anthony Horowitz, publicat pentru prima oara in 1983. Acelasi numar de personaje, aceleasi tipologii, aceeasi poveste, un singur volum. Harnicuta ca o albinuta, J.K. Rawling n-a facut aparent decat sa dilueze aventurile in mai multe volume. Marketing. Pentru Nancy Staufer, povestile cu zane pentru care devenise celebra s-au transformat insa in cosmar. Si pentru ca trebuia sa poarte un nume, i-a spus Larry Potter. Da, Larry, pentru ca asta e numele micului magician intr-una dintre povestile sale cu vreo 20 de ani inainte. In rest, aceiasi ochelari, aceeasi cicatrice pe frunte.

Cat despre scenariul "Titanicului" din 1953 al romanului Jean Negulescu, oscarizatul James Cameron nu sufla o vorba. Dar se vede aproape cadru cu cadru. Slavit fie computerul, ca altfel putea sa faca o copie standard si scapa mai ieftin! Cand se striga in Piata Universitatii "mintiti poporu’ cu televizoru’", jur ca habar n-aveam c-o sa se ajunga pana aici! "Dejà vu"! Prevazut pentru neprevazut!

DESTIN DE OSCAR. UN ROMAN LA HOLLYWOOD Pictor, scenarist, regizor, producator. 42 de lungmetraje, 25 de scurtmetraje, nenumarate expozitii si-un drum dintr-o casa modesta din Craiova natala, via un Paris in plina boema, pana in inima Hollywoodului. La propriu si la figurat. Amantul frumoaselor dintotdeauna, Marilyn Monroe, Greta Garbo, Sophia Loren, Leslie Caron, Barbara Stanwyck, prinse pentru totdeauna in mrejele filmelor sale. Prietenul lui Fred Astaire si Richard Burton. Romanul Jean (Iancu) Negulescu (foto), regizorul filmului "Titanic".

UN PIC DE HITCHCOCK "Recomand tuturor sa vada filmul lui Gus van Sant, «Psycho»! Va fi cea mai minunata experienta a vietii lor! Vor invata sa pretuiasca viata la adevarata ei valoare! Si anume viata de dinainte de aparitia celui mai ordinar kitsch pe care l-am vazut vreodata! Pentru cine nu s-a prins, da, vorbesc de «Psycho»! Si poate asa o sa ma lamureasca si pe mine cineva cum de, dupa ce omul l-a copiat pe Hitchcock de la cap la coada, tot am impresia ca filmului ii mai lipseste ceva! A, da! Lipseste... Hitchcock!", scrie un forumist pe site-ul noului Psycho. SI LA NOI CA SI LA EI "Din punctul meu de vedere, «Titanicul» lui James Cameron seamana mai putin cu filmul lui Negulescu si mult mai mult cu productia britanica din ’58, «Night to remember», de Roy Baker. Dar mizeaza atat pe efecte speciale incat devine caraghios, un kitsch monumental. In filmul romanesc, celebru a ramas serialul «Haiducii». Scenariul este copiat de Eugen Barbu dupa un proiect gandit de Panait Istrati dupa «Haiducii» si «Domnita din Snagov», si publicat sub forma de sinopsis in anii ’50", declara criticul si istoricul de film Manuela Cernat.