Triste duminici, amare sarbatori

Detinutii trebuiau sa traiasca strict in prezent si sa "uite" orice amintire din trecut...

Ion Ioanid, unul din "peregrinii" inchisorilor comuniste, descrie in memoriile sale atitudinea sefilor de penitenciare in timpul sarbatorilor religioase sau laice ale "timpurilor vechi".

VIGILENTA. "In inchisori, atat sarbatorile noastre (religioase sau nationale), cat si sarbatorile oficiale ale regimului erau marcate de o vigilenta marita din partea administratiei. In preajma Craciunului, a Pastelui si inainte de 10 Mai, ca si in zilele premergatoare lui 23 August, 1 Mai sau 30 Decembrie, se perindau tot felul de indivizi de la Ministerul de Interne, in civil sau in uniforme, care convocau in sedinte nocturne toate cadrele penitenciarului, dupa care, pe toata durata sarbatorii respective, domnea un fel de stare de alarma. Prima masura era izolarea in celule separate si cu lanturi la picioare a celor cativa detinuti considerati mai periculosi. Gradul de periculozitate era stabilit dupa datele din dosarele lor penale sau dupa cum se aflau incondeiati in caracterizarile din dosarele ofiterului politic, pentru comportarea lor in detentie. Urma o perchezitie generala, care depasea in salbaticie pe cele obisnuite, periodice. Mancarea era de obicei o ciorba chioara, ostentativ mai proasta decat pana atunci. Posturile de paza de pe gardul sau zidul incintei inchisorii sau lagarului erau dublate. Plimbarea in curte a detinutilor era suspendata. In interiorul lagarului sau pe celularele puscariilor, gardienii, si ei dublati ca numar, erau mai excitati si mai nervosi ca de obicei, cautand sa ne provoace in toate chipurile. Pentru cel mai mic pretext de subordonare se aplicau pedepse cu carcera sau bataie, dupa epoca. In noaptea respectiva se facea intotdeauna un exercitiu de alarma, se trageau focuri de rachete deasupra penitenciarului, iar detinutii erau obligati sa se culce pe jos in celule cu fata la pamant si cu picioarele spre usa".

FARA RUGACIUNI. Alexandru Salca, fost detinut la Canal, isi aminteste astfel comportamentul autoritatilor in perioada Pastelui: "Opresorii faceau totul ca sarbatorile sa ne aduca un plus de suferinta morala si fizica. Cu mai multe zile inainte se dublau garzile, supravegherea prin vizeta devenea foarte atenta si, de regula, in Vinerea Mare, masa continea (surprinzator) carne, in timp ce in prima si a doua zi de Pasti se servea o hrana oribila. In noaptea Invierii patrundeau in celule un numar mare de temniceri, cu scopul de a ne surprinde rugandu-ne sau cu speranta ca vor gasi vreo carte de rugaciuni".

"Sase ani am fost pe mina la Baia Sprie. Cand m-am imbolnavit de plamani, in spitalul de la Sighetul Marmatiei l-am cunoscut pe Iuliu Maniu. Aveam 26 de ani si asteptam sa pier. «Sarac trupul tarii, acuma-i omoara lastarii», a lacrimat Maniu". - Petru Burca, taran din Somosches (jud. Arad)