Un mecena

De peste Prut a trimis sume importante provinciilor romanesti aflate in dificultate. Din dragoste pentru popor si limba romana a inaltat zeci de scoli si a oferit pamant pentru lucru taranilor.

Boierul Vasile Stroescu este amintit in zilele noastre intr-un numar redus de publicatii, iar numele sau il poarta doar cateva strazi. A fost una dintre putinele personalitati ale vremii sale care au contribuit la mentinerea unui spirit romanesc treaz si, incontestabil, cea mai pregnanta. A inaltat biserici, a dat bani studentilor din strainatate, a luptat pentru drepturile oamenilor. A sprijinit cultura, facand sa dainuie spiritul romanesc autentic, Stroescu fiind de o modestie iesita din comun.

STROESTII, FILANTROPI. Vasile Stroescu s-a nascut la 11 noiembrie 1845, in comuna Trinca din judetul Hotin, Republica Moldova. A venit pe lume intr-o familie cu opt copii, el fiind mezinul. In timp, familia a venit in Transilvania, pentru a se intoarce ceva mai tarziu din nou in Basarabia. Primii care au dat exemple de filantropie au fost fratii lui Vasile Stroescu, care au incercat sa sustina invatamantul romanesc din strainatate si institutii culturale din Regat. Vasile Stroescu a facut studiile primare in satul natal, cursurile gimnaziale si liceale la Camenita, Chisinau si Odessa. A urmat apoi cursurile Colegiului nobiliar Neijin, de langa Moscova, si Facultatea de Drept din Sankt-Petersburg. Dupa terminarea studiilor juridice, Stroescu a fost numit judecator la Tribunalul din Hotin, pana la moartea tatalui sau in 1871, cand a renuntat la cariera si s-a stabilit in satul Branzeni din judetul Balti.

EXEMPLU DE DARUIRE. De la tatal sau, Vasile Stroescu a mostenit 9.000 hectare de teren si, printr-o buna administrare, a reusit sa le tripleze. Nu a reusit insa sa-si inchege o familie proprie, nu s-a casatorit niciodata, a fost un mare solitar, dar nu s-a izolat de oameni, ci, dimpotriva, i-a respectat, i-a iubit si i-a ajutat. A calatorit mult prin Europa, a ajuns in America si in Africa, dar fara a face nici o risipa. De multe ori a trecut incognito prin provinciile romanesti, pentru a vorbi mai usor cu taranii, preotii si invatatorii satelor, pentru a le afla problemele si pentru a sti cum poate sa-i sprijine mai bine. A fost un om cu o vasta cultura, vorbind cu usurinta franceza, engleza, germana, italiana, rusa si cateva dialecte slave, dar a respectat mai mult decat orice cultura romana, pe care a sustinut-o din toate puterile. A trait 80 de ani, toti incununati de actiuni filantropice, iar moartea a venit in liniste, la 15 aprilie 1926, in timp ce se afla la Hotelul Athen...e Palace din Bucuresti. La inmormantare a avut parte de funeralii nationale, venite, postum, ca o recunoastere a intregii sale daruiri.

PATRIOT. Inca din tinerete, Stroescu si-a indreptat atentia catre bunastarea taranilor. Mai intai au beneficiat de sprijin cei de pe mosiile sale, carora le-a arendat suprafete importante de pamant si pentru care a construit scoli si biserici.

"FOLOSUL NATIUNII, NU FALA MEA!" Crezul lui Vasile Stroescu a fost unul extrem de simplu, dar foarte elocvent, conform istoricilor: "Eu tin la folosul natiunii, nu la fala mea". Desi a umblat foarte mult, cu toate ca detinea o avere considerabila, avea o modestie iesita din comun. Se imbraca cu haine ieftine, nu frecventa localurile de lux, avea putini slujitori. Cand venea la Chisinau, de la gara spre centru, lua tramvaiul si nu o birja. Intrebat de un prieten de ce procedeaza asa, el a raspuns: "Tramvaiul costa 3 copeici, iar birja 3 ruble, si aceste 3 ruble vor fi de mare folos la vreun taran din Maramures". A donat periodic sume uriase pentru acea vreme - milioane de ruble si de florini.