GENEZA
Multe dintre numele romanesti au origine ebraica. Cele precrestine s-au pierdut.
Fie ca au fost adoptate de la romani sau de la greci, de la slavi sau de la popoarele migratoare, fie ca au constituit o influenta carturareasca, cele mai multe isi au radacinile in religia crestina. In textele biblice, deci in ebraica. Exista si influente germane, maghiare, turcesti si tatare. Se poate vorbi despre patru mari perioade ale dezvoltarii sistemului romanesc al numelor de persoane. Prima, prin romanizare si crestinare, a doua, prin imprumutul unor nume de persoana datorat contactului cu popoarele migratoare, a treia, in perioada medievala, prin influenta dominanta a bisericii ortodoxe, iar ultima, constituita de modernizare.
Pe cale religioasa s-au reluat si s-au pus in circulatie forme vechi de diverse origini, mai ales din ebraica si din greaca.
CRESTINISM. Cateva forme onomastice ebraice din Vechiul si Noul Testament - numele biblice - au fost redate in varianta greaca sau latina prin traducerea textelor sfinte in cele doua limbi. Acestea alcatuiesc nucleul primului inventar de nume religioase introdus pe filiera bisericeasca si carturareasca.
O data cu raspandirea crestinismului a inceput cea de-a doua etapa a numelor din cartile sfinte. Ele au fost purtate de un numar mare de credinciosi, dintre care unii au sporit prestigiul initial al numelor.
Astazi sunt raspandite in toata lumea nume vechi de mii de ani, ebraice. Un exemplu universal este biblicul Iochanam ("Dumnezeu este milos"). Din el au derivat Iohannes si Ioannis in latina, iar in greaca, Ioannes. Ion a fost mereu unul dintre cele mai raspandite nume la romani. Acelasi lucru se poate spune despre toate variantele sale din celelalte limbi ale popoarelor crestine. Numele profetilor erau la fel de raspandite. Din ebraicul Yirmeyah ("Inaltarea Domnului") a derivat latinescul Hieremias si grecescul Ieremias, iar din ebraicul Danihel ("judecator este Domnul") au derivat latinescul si grecescul Daniel. Din ebraicul Elijah, insemnand "Dumnezeul meu este Iehova", au derivat latinescul si grecescul Elias. S-au transmis si numele regilor biblici. Din ebraicul Zekarjah ("Iehova si-a amintit") a derivat latinescul Zacharia(s) si grecescul Zaharias. Numele Noului Testament, cele ale apostolilor lui Hristos, sunt si mai importante. Acestea s-au impus de la inceputul lumii crestine si au avut frecventa maxima. Petru sau Petre, nume vechi romanesc, provine din traducerea in latina si greaca a lui Kepha (piatra), care a dat latinescul Petrus si grecescul Petros.
Citește pe Antena3.ro
"Cu timpul, prin actul botezului, numele biblice sau/si hagiografice devin populare, cunosc o larga circulatie, reconsolidata de cele mai multe ori de faima celor care le poarta, martiri sau personalitati ale bisericii. De exemplu, numai numele Ioan este purtat de 158 de mucenici si clerici inscrisi in calendarul sau sintaxele ortodoxe" | "Propagarea numelor religioase continua pe cale culta, oficiala, mai ales prin fixarea calendarului bisericesc. Numele biblice sau hagiografice intra intr-o noua etapa, devenind nume calendaristice, celebrate o data cu purtatorii lor in anumite zile ale anului. Nu toate numele biblice au si valoare calendaristica" | "Raspandirea numelui Ioan in faza crestinismului timpuriu corespunde intru totul frecventei sale de mai tarziu, numele Ioan ocupand primul loc in statistica prenumelor actuale din toate sistemele onomastice crestine. Si celelalte nume biblice apar destul de des in martirologii: Petru (55), Simeon (45), Iacob (30), Iosif (30), Mihail (22) etc." |
Domnita Tomescu "Numele de persoana la romani, perspectiva istorica" Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 2001 |
La numele de botez de origine ebraica se adauga numele de origine greaca din Noul Testament. Unul dintre acestea este numele Apostolului Andrei. De origine greaca, provine din "andreia" ("barbatie, curaj"), derivat din "andros" ("barbat") |
|
NUME DE DRAGOSTE SI MISTEREDragos este un nume cu traditie pentru romani, desi nu se regaseste in calendarul ortodox. Astazi este frecvent intalnit mai ales datorita prestigiului sau istoric, dar raspandirea sa in trecut este explicabila prin rezonanta si trimiterea la dragoste. Cristian Ionescu explica in "Mica Enciclopedie Onomastica": "derivat de la tema onomastica Drag-. De origine slava (la vechii slavi erau frecvente compusele cu drag-: Dragoliub, Dragomir, Dragoslav etc., obisnuite si astazi, mai ales la sarbi si croati, al caror traditionalism onomastic este recunoscut), tema Drag- este intalnita in numeroase compuse sau derivate (imprumutate de la popoarele slave vecine sau create la noi) frecvente si raspandite in vechea onomastica a romanilor din toate regiunile". Astazi intalnim aceasta tema in numeroase nume de familie si toponime. Are o raspandire foarte larga si in folclor, fiind parte importanta a multor credinte, obiceiuri si sarbatori populare. Dragaica este un exemplu. Reprezinta o veche sarbatoare legata de strangerea recoltei. Este posibil ca aceasta sa pastreze elemente din cultul Zeitei Ceres. Alta sarbatoare, legata chiar de dragoste, este Dragobetele. Regasim echivalente ale acestora in denumirile de plante si insecte: dragaica, dragavei, draghici. Numele de persoana derivate de la aceste teme, precum Drag si Dragomir, s-au bucurat in trecut de o mare popularitate. |
| ||||
|