Vieti pustiite

Numerosi detinuti nici nu realizau ce li se intampla, cu ce gresisera. Mai ales taranii si femeile.

Dupa 1989, detinutii politici din anii ’50-’60 au avut ocazia sa-si spuna suferintele in interviuri sau lucrari memorialistice. Uneori au vorbit si fostii directori de inchisori sau personalul insarcinat cu "educatia politica". Printre acestia este si Gheorghe Nicolaita, fost director al Penitenciarului Arad, secretar al Comitetului de partid si sef al Serviciului cultural educativ la aceeasi inchisoare intre anii 1961-1964.

TARANCI IN INCHISORI. Emotionante sunt povestile tarancilor, majoritatea fara stiinta de carte, care s-au trezit lipsite de libertate pentru "uneltire contra regimului popular", infractiune care nu le spunea nimic. Gheorghe Nicolaita isi aminteste: "Tarancile au avut un regim special printre celelalte ceriste (contrarevolutionare - n.n.): nu au fost duse niciodata la munca. Izolarea ce s-a facut pentru ele a fost atat de mare, incat nu am avut voie nici sa le scoatem la lucru. In vreo trei-patru camere au stat continuu toate cele vreo 100 de femei. Singura activitate ce s-a facut cu ele a fost aceea de alfabetizare. Eu nu am avut calificarea de invatator, dar am fost desemnat sa le invat sa scrie si sa citeasca. A fost un curs de alfabetizare simpla, care a durat cam un an, dupa care au primit diploma de absolvire a patru clase primare. In tot timpul acela nu au stiut nimic despre sotii si copiii lor. Nu au stiut nici macar unde se afla. Ma intrebau: «Domnule, am auzit ca suntem condamnate politic. Ce-nseamna asta?». Le spuneam ca au fost condamnate politic pentru ca s-au manifestat impotriva partidului, a intereselor tarii".

DOAR SPERANTA... Intelectualii au suportat, se pare, cel mai greu conditia de detentie. Fruntasul taranist Ion Diaconescu relata in 1991: "Ca sa rezisti in inchisoare, conteaza mult starea de spirit care consta in credinta ca daca nu astazi, atunci, poate maine, raul va fi terminat. Nu intotdeauna a fost convingere. Dar speranta, da. Timp de 15 ani. Cei care dezarmau au murit sau au ramas dezechilibrati psihic pentru toata viata. Prin ce se deosebea duminica de restul zilelor de inchisoare? Prin nimic. Prin ce se deosebea o zi de cealalta? Erau unele zile cand te duceau la baie. Unele cand te scoteau la plimbare. Altele nu. Mancarea era mizerabila permanent. Nu prin aceasta se deosebeau. Se deosebeau prin evenimentele ce nu puteau face parte din calendar. Prin intamplari. A murit unul. L-au luat pe altul. Celalalt a fost pedepsit. Evenimente ce nu puteau fi planificate".

"Printre demnitarii inchisi la Sighet au fost: Iuliu Maniu (presedinte PNT, de trei ori prim-ministru), membri marcanti ai PNT, fosti ministri - Ion Mihalache, Constantin Angelescu, Sever Bocu, Zaharia Boila, Emil Hatieganu, Ilie Lazar, Aurel Leucutia, Ion Hudita, Nicolae Penescu, Valer Pop, Mihai Popovici; liberalii Constantin I.C. Bratianu (ultimul presedinte al PNL inainte de autodizolvarea din 1947), Bebe Bratianu, omul politic si istoricul Gheorghe Bratianu, Mihail Romniceanu, prim-ministrul liberal Gheorghe Tatarescu, alaturi de ceilalti trei frati ai sai: Alexandru, Emanoil si Stefan, Alexandru Alexandrini si Dumitru Alimanisteanu (PNL-Tatarescu); Constantin Argetoianu - de mai multe ori ministru, premierul Ion Gigurtu." - Victimele Sighetului

Incepand cu 1948, Guvernul Groza importa "exemplul" sovietic de subordonare a Bisericii Statului. Mai intai preotii devin salariati ai statului, apoi se face "unificarea" Bisericii Greco-Catolice cu Biserica Ortodoxa Romana, fapt echivalent cu desfiintarea celei dintai. Pana la sfarsitul lui octombrie, Securitatea ii condamnase pe preotii uniti "refractari" la domicilii obligatorii, iar pe unii dintre episcopii greco-catolici i-a intemnitat la Sighet.

Tabloul clericilor greco-catolici arestati, expus la Muzeul Sighet. De la stanga, episcopii: Ioan Suciu (primul, sus), Iuliu Hossu (al treilea, sus), Valeriu Traian Frentiu (al cincilea, sus), Ion Balan (al saselea, sus), Alexandru Todea (al cincilea, jos)

Iuliu Maniu, fost presedinte al Partidului National-Taranesc, mort la Sighet in 1953	Ion Mihalache, al doilea om in Partidul National-Taranesc, mort la Ramnicu Sarat in 1963	Dinu Bratianu, fost presedinte al Partidului National Liberal, mort la Sighet in 1952	Episcopii Ioan Dragomir si Alexandru Todea, la catafalcul lui Iuliu Hossu (1970)