Care-i problema?

Limbajul strazii, al politicienilor, al functionarilor publici, care va sa zica limbajul nostru, al tuturor, a consacrat, de o buna bucata de vreme, un soi de interogatie retorica cu multipla folosinta, un soi de replica vida, nerusinata, de natura sa inchida orice discutie inainte ca ea sa inceapa: "Care-i problema?"

"Ieri ai spus una si acum spui alta!" "Si? Care-i problema?" "Ai intarziat doua ore!" "Da! Si care-i problema?" "Ai facut o declaratie mincinoasa!" "Treaba mea! Care-i problema?" Exista si oarecari variatiuni: "E vreo problema?", sau "Si ce problema ai dumneata?", sau "Care-i chestia?". Ideea e ca semnalarea unei nereguli, admonestarea legitima, invocarea unei solicitari contrariate si, in genere, orice enunt inconfortabil sunt simple fandoseli, afectari prostesti, pretentii burgheze.

Numai firile complicate si inteligentele mediocre vad peste tot "probleme". In realitate, lucrurile sunt simple si in perfecta ordine! Ce atata tapaj? De ce sa ne formalizam degeaba? Care-i problema? N-am inteles! Te-ai trezit dumneata mai breaz decat altii? Vezi-ti, domnule, de treaba dumitale! Unde scrie ca trebuie sa dau cuiva socoteala? Ia nu mai face pe desteptul! Ai vreo problema? N-ai decat! Du-te si te plimba! Nu te mai baga unde nu-ti fierbe oala! "Care-i problema?" e replica arogantei expeditive, a indreptatirii neconditionate, a pozitiei de forta. E un tip de reactie care instituie arbitrarul, tupeul, impunitatea sfruntata. Nu trebuie indreptat nimic pentru ca nu e nimic de indreptat, nu trebuie cautate solutii, pentru ca nu exista nimic de solutionat, nu trebuie amendat nimic pentru ca totul e in regula. Lumea e o gradinita placida, fara asperitati si fara accidente. Numai carcotasii, dusmanii, elitistii, "intelectualii" cauta nod in papura si distribuie vinovatii in dreapta si in stanga. Ei nu vor sa priceapa ca a fi baiat destept, baiat de baiat, a fi un tip "marfa", e a nu problematiza inutil, a nu te lasa intimidat de scrupule muieresti.

Interogatia are, de fapt, un temei afirmativ, apodictic. "Care-i problema?" e expresia provocatoare a unei indemolabile suficiente. Ea inseamna de fapt: "N-am probleme!", sau "Nu e nici un fel de problema!" Dubiile sunt excluse, ezitarile, blocajele, crizele - de asemenea. "S-ar parea ca in partidul dvs. exista unele disensiuni." "Fals! N-avem nici un fel de probleme!" "Te-ai pregatit pentru examen?" "N-am probleme!" "Ce te faci daca te prinde politia?" "N-am probleme!" "De ce nu v-ati anuntat pana acum un candidat la presedintie?" "O sa anuntam, nu sunt nici un fel de probleme!" "Cum stam?" "N-avem probleme!" "Vom intra in UE in 2007?" "Nici o problema!" "E justitia noastra independenta?" "Nu sunt nici un fel de probleme!" "De ce furi?" "Care-i problema?" "De ce scuipi pe jos?" "E vreo problema?" "De ce pui muzica atat de tare?" "N-am inteles. Sunt la mine acasa. Care-i problema?"

S-ar zice ca traim in Paradis. Ca sa dam de probleme, trebuie sa le cautam cu lumanarea. Inocenti, siguri de noi, bine-dispusi, contemplam lumea ca pe un depozit de enunturi simple si luminoase, fara interdictii, fara constrangeri, pe scurt, fara de lege. Romania e cea mai buna dintre toate lumile posibile, iar romanii sunt, in eternitate, o natie fara probleme. Probleme au altii. Si fiindca le au, le rezolva. La noi lucrurile sunt deja rezolvate. Starpirea coruptiei, integrarea europeana, privatizarea, statul de drept, toate sunt la locul lor, bine ambalate, implinite, bifate. Chiar si alegerile par rezolvate dinainte. Ei si? Care-i problema?