Dacii la joaca

Jocul la daci inseamna rit si are semnificatii profund religioase. El defineste raportul dintre viata si moarte.

Dac serios, care inca nu a descoperit jocul ca divertisment

Desi exista teoria potrivit careia baseball-ul american nu este altceva decat oina romaneasca, mostenita de la daci, nici o descoperire arheologica nu atesta aceasta ipoteza sau faptul ca exista un joc din aceasta categorie, tipic culturii dacice. Ca atare, jocul se poate asocia ritului si incarcaturii religioase pe care-l presupune acesta. Jocul in societatile arhaice este incarcat de semnificatie si, ca atare, reprezinta forma prin care apare si se defineste cultura comunitatii. Practic, toate activitatile sunt indreptate catre satisfacerea unor nevoi, asa incat simpla vanatoare, in societatea arhaica, este precedata de o forma ludica de manifestare. Un ritual inglobeaza un scenariu, o reprezentatie in care exista mai multi actanti, capabili sa-si asume rolul.

Asemenea altor popoare, ritualurile dacilor aveau drept scop atragerea bunavointei zeului pentru bunul mers al lucrurilor.

RIT. Dupa cum ne spune Mircea Eliade, faptul ca un popor isi trage denumirea etnica de la un animal are intotdeauna o semnificatie religioasa; dac inseamna lup sau cel care seamana cu lupul. Asadar, ritualurile dacilor se invarteau in jurul acestei semnificatii. De asemenea, ele puneau accent pe cultul lui Zalmoxe, dupa cum ne spune Herodot. Se pare insa ca, initial, cultul lui Zalmoxe era o continuare a celui dedicat lui Orfeu, caruia i se mai zicea si Dros (Cerbul). In amintirea sacrificiului sau a fost instituita traditia getica a trimiterii unui sol curat la ceruri, obicei care s-a numit A-lexan-dros Cel Jertfit Cerbului (precum Cerbul) sau Tia-rantos Dansul Divin al Zeitelor. Din cele doua sintagme a ramas numele dansului romanesc Ciuleandra sau Suleandra, pe care, in vechime, il incepeau doar preotesele Soarelui, cand Cel Ales era trimis la ceruri. Cum se desfasura un asemenea joc? O data la patru ani, un mesager era sacrificat in numele zeului, iar individul respectiv isi traia rolul constient, fara teama de moarte. Era ales de catre soarta sa-l joace si o facea cu placere, de vreme ce dacii se credeau nemuritori. Mesagerul era aruncat in aer si, cazand, era strapuns de varfurile sulitelor. Daca mesagerul nu murea era desconsiderat de catre comunitatea care traia cu teama unei pedepse divine. Participantii la ceremonie inconjurau locul jertfei si se prindeau in dansul Tia-rantos, care incepea cu un ritm grav. In acest timp, marele preot rostea incantatia rituala de primire a solului in ceruri: EV ME ALKYN MEGER VATEAS IAP POL ARCO-DA-BARA? NALAXIS DA VAISTRO! NANIS, VET EV SORN! LA HIMAI PHILIP LAXIN! CORYVIN DAS - Cine se inalta la mine (la noi), gonindu-si calul peste Podul-de-Foc (Curcubeu)? Ferice de voi! Stapane, suna din corn! Din ceruri belsugul (ploaia) sa curga, Domnul e mare. Textul getic se afla incrustat pe o piatra meteoritica descoperita in ruinele cetatii de la Corbi (jud. Arges). In momentul mortii pamantene a mesagerului get, Marele preot striga: DOBEROS DABEIS - Cel Curat s-a inaltat. Atunci, participantii la ceremonie repetau si ei spusele marelui preot si accelerau ritmul dansului. De la stravechiul strigat de bucurie al dansatorilor - DOBEROS DABEIS - s-a ajuns prin etimologie populara, la strigatura romaneasca Doua fire, doua paie, / Ia Ciuleandra la bataie!.

Un alt joc se regasea in ritul tragerii cu arcul in timpul furtunilor, pentru alungarea raului, pentru imbunarea naturii.

MOSTENIREA JOCULUI. Dacii luau jocul in serios, nu ca un element de distractie in sensul pe care-l cunoastem astazi. Multe dintre obiceiurile dacilor, ale romanilor sau ale altor popoare care au trecut prin zona vechii Dacii au fost lasate mostenire poporului roman. In timp, ritualurile, adica jocul pe care-l implica, au devenit forme de divertisment, de trecere si petrecere a timpului si, mai mult decat orice, marca a fondului cultural al comunitatii. Cele mai multe dintre rituri s-au pastrat in zona rurala a Romaniei pana in zilele noastre, dar cu mici diferente de interpretare de la o regiune la alta.

Jocul religios, scenariul mitic, implicarea in el se regasesc aproape identic in diferitele sarbatori de astazi. Romanii, desi crestinati, au conservat forma de joc pagana mostenita de la daci, romani si alte popoare migratoare. Obiceiurile legate de Sanziene (Dragaica) se pare ca sunt mostenite de la daci. Sarbatoarea, care are loc pe 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, este legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii. Ea insumeaza, ca toata traditia romaneasca, un amestec de crestinism, paganism si vrajitorie. Unul dintre jocurile pe care-l implica Sanzienele se petrece in ajunul sarbatorii. Atunci, fete si baietii necasatoriti se intalnesc. Flacaii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii Soarelui, strigand: Du-te, Soare, vino, Luna / Sanzienele imbuna, / Sa le creasca floarea - floare, / Galbena, mirositoare, / Fetele sa o adune, / Sa le prinda in cunune, / Sa puna la palarie, / Floare pentru cununie, / Babele sa le rosteasca, /Pana-n toamna sa nunteasca. La miezul noptii se culege o mana de frunze de troscot, in timp ce se rosteste invocatia: Te iau in numele lui Aniel, Ariel, Vehnel, Rehael, Umabel, Manakel, ca sa ma faci iubita de X. Se aduna frunzele intr-o batista care n-a fost folosita, alba si se tine 21 de zile intr-un loc aerat, dar intunecos. Dupa cele 21 de zile, se faramiteaza frunzele, nedesfacand batista. Apoi se ia batista si se trece praful de frunze pe maini, pe la incheietura mainilor, pe fata, stand in aer liber. Dupa terminarea ceremonialului, batista se va ingropa.

Reminiscente ale acestui joc se observa in jocurile orasenesti de tipul: se face o hora de fete si baieti, care, in timp ce se invartesc, striga: Am pierdut o batistuta/ Ma bate mamica/ Cine o are sa mi-o deie/ Ca-i sarut gurita. Dupa ce cantecul se sfarseste o fata sau un baiat vor alege o fata sau un baiat pe care o(il) vor saruta. De fapt, este reiterarea cautarii celui predestinat.

RUSALIILE & CALUSARII

Rusaliile sunt o sarbatoare pagana care, la romani, consta in depunerea de trandafiri pe morminte. In mitologia romaneasca, Rusaliile sunt femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim imparat, care iau mintile oamenilor. Remediul magic impotriva acestei boli il ofereau in sudul tarii si in Moldova Calusarii. Peste Rusalii a fost suprapusa sarbatoarea crestina postpascala Duminica Rusaliilor.

HORA INAINTE DE HRISTOS

Hora este poate forma cea mai apropiata de ideea de joc. Metafora a comunitatii, ea se deschide si se inchide, pentru a primi fete si baieti, dar respinge pe oricine a incalcat normele morale ale locului. Asadar, sacralitatea horei este evidenta: numai cei curati sunt primiti in ea. Cea mai importanta hora este cea a Calusarilor. La Bodesti-Frumusica s-a descoperit un vas de ceramica apartinand Culturii Cucuteni (3700-2500 i.Hr.), reprezentand o hora cu sase femei, ceea ce atesta existenta ei in Dacia.

BABA DOCHIA

Venirea primaverii este incarcata de legenda babei Dochia. Se spune ca batrana a vrut sa-si supuna nora la cateva teste, iar Zalmoxe a hotarat sa faca dreptate. S-a transformat in barbat si i-a adus un cos cu mure Dochiei. Baba s-a dus spre munte imbracata in noua cojoace, dar, incalzindu-se, le-a aruncat de pe ea. Zalmoxe a trimis ger si ploaie, iar Dochia s-a transformat in stana de piatra. Romanii au pastrat partea de joc din acest mit: alegerea uneia dintre primele 9 zile din luna martie ca baba a lor.