Lumina nu vine de la rasarit

Recentele alegeri din landurile est-germane Saxonia si Brandenburg, unde partidele populare, social-democratii si crestin-democratii au pierdut dramatic, iar extremele, neo-comunistii si neo-nazistii au intrat in parlamentele locale fara probleme, fiind votati de 17% din tinerii intre 18 si 30 de ani, reactualizeaza climatul politic foarte problematic al celei mai importante si influente puteri europene.

Germania este in acelasi timp cea mai puternica economie, in termeni absoluti, din Europa si, alaturi de SUA si Japonia, al treilea mare exportator al lumii.

Dar in ultimii ani, Germania are nu doar mai multi someri decat Anglia, Olanda, Franta sau Suedia, ci si cea mai mica crestere economica din OCDE, un sistem educational invechit si neatragator, un hatis al pensiilor si asigurarilor medicale aflat intr-un proces greoi de defrisare si un deficit bugetar care a atins cota de alarma la Bruxelles. E tara care preia cei mai multi straini in UE, dar are cea mai controversata, politic si psihologic, politica de imigrare si integrare.

Puternici si robusti, germanii sunt azi asadar intre cei mai descurajati vest-europeni. Mai nimeni nu e multumit. Micul intreprinzator e satul de impozite si speriat de faliment, marele industrias plateste de cateva ori mai mult aceeasi ora de munca calificata decat in America si Anglia, deci produce mai scump si vinde mai greu, vest-germanii asista nelamuriti la degradarea infrastructurii urbane si de comunicatii, concomitent cu cresterea darilor la stat, in timp ce locuitorii landurilor est-germane se considera in continuare, dupa 15 ani de tranzitie si incasari astronomice, victimele reunificarii. Au salarii mai mici, pentru aceeasi munca, decat in Vest, iar rata somajului este aproape dubla in raport cu apusenii. Un recent semnal de alarma tras de noul presedinte federal, managerul finantist Horst Koehler, care vorbeste in numele multor germani cu calusul corectitudinii politice a reunificarii in gura, si care crede ca nivelul de viata intre Vestul si Estul Germaniei nu poate fi, de fapt, acelasi, a avut din nou darul sa creeze bruiaj, nu clarificari.

Toti politicienii, in schimb, i-au dezamagit pe toti germanii, si in Est si in Vest, cu afaceri necurate, bani negri pentru partide, calatorii gratuite cu avionul pentru familii pe seama functiei publice. Marginalii si extremistii se incalzesc pe marginea terenului, intr-o tara unde nici macar fotbalul nu mai este competitiv.

Epoca marilor figuri politice carismatice ale Germainei post-belice, Brandt, Strauss, Schumacher, Wehner si, mai spre zilele noastre, Schmidt, Kohl sau Genscher a apus.

Schröder si Stoiber, amandoi avocati pledanti de provincie la origine si politicieni regionali profesionisti, apartinand unei generatii antieroice, a consolidarii prosperitatii statului vest-german, fara riscuri, sub umbrela de securitate a NATO si SUA, au aceleasi probleme in privinta transformarii Germaniei dintr-o tara asistata, in materie de securitate globala, intr-una actanta.

Schröder e mai rodat in exercitii mass-media si in inscenarile monden-politice. I se mai spune Brioni-Kanzler, de la celebra si foarte scumpa marca italiana de costume barbatesti, pe care le poarta cu predilectie, sau Medien-Kanzler, din cauza usurintei cu care strabate sticla televizorului. Inamicii lui sunt social-democratii pursange, cu puternic iz sindical, alarmati de disparitia statului social.

Stoiber e conservator, catolic-actualul cancelar e protestant-traditionalist, vorbeste mai putin si mai tern si, chiar daca ofera senzatia ca stapaneste agenda schimbarilor economice si sociale necesare Germaniei, neintelegerile cu partenerii crestin-democrati, est-germana Angela Merkel in primul rand, i-au creat imaginea unui fost-viitor Cancelar amanat sine die, asemenea inaintasului sau de la München, Franz-Josef Strauss.

Landul sau, Bavaria, e cel mai dezvoltat economic, are cei mai putini someri si cel mai putin poluat aer - or aici guverneaza dreapta crestin-sociala, neintrerupt, de la razboi incoace. Intr-o lume globala, experienta Bavariei nu mai poate fi insa singura reteta castigatoare in tara europeana cu cei mai multi cetateni, vecini si demonstranti saptamanali.

Aflati in plina confruntare cu impedimentele bunastarii lor statale si personale, brusc neadecvate in lumea de azi, germanii o vor scoate bineinteles iarasi la capat. Dar nici in liniste, nici fara pierderi.