NOAPTEA DE CRACIUN - Iliescu Andreea

Intr-o noapte, pe cand fetele padurarului, Andra si Mara, se jucau in zapada, stelele straluceau pe cer, doar una stralucea mai puternic. Steaua Dorintelor. Acea Stea avea puterea de a indeplini dorintele tuturor copiiilor care credeau in Mos Craciun. Din fericire, Andra si Mara erau pesoanele potrivite.

Zapada stralucea si luna alba lumina acea priveliste de vis.

Fetele locuiau cu tatal lor, padurarul, vaduv, intr-o casuta umila in inima padurii Minunilor. In acea padure copiii cresteau foarte inalti. Era cea mai frumoasa padure.

In drum spre casa, cele doua fete erau foarte fericite. Uitanduse spre Steaua Dorintelor, Mara observa ca ingerul Mihail canta la trompeta pe acea Stea. El vestea nasterea Domnului. Mara credea ca viseaza. Mergand inainte, spre Stea, fetele observa ca sunt pe alt taram, numit Noaptea Sfanta. Acel taram era ca inainte, acum vreo doua mii de ani, cand Mantuitorul se nascuse. Ele o vedeau pe Maria Fecioara suita pe magarul tras de Iosif. Ele mersera mai aproape, apoi spusera:

- Ce frumos, nu pot sa cred!, spuse Andra.

- Este superb! Cred ca visez! Este exact cum ne-am dorit. Sa vedem cum s-a nascut Domnul!, spuse Mara.

Maria Fecioara statea in iesle si se ruga pentru fiul sau, Mantuitorul. Pe vremea aceea, un rege rau, pe nume Irod, voia sa omoare toti copiii, pentru a nu ajunge acestia stapani.

Animalele din iesle suflau pentru a-i face caldura Mantuitorului.

Fetele, vazand atata tristete pe mina luminoasa a Fecioarei, spusera:

- Trebuie sa o ajutam!, spuse Mara hotarata.

Cand ajunsera langa iesle, ele graira:

- Seara buna, Fecioara! Suntem Andra si Mara din viitor. Ne oferim oficial sa te ajutam!

- Multumesc, fetelor, Dumnezeu sa va aiba in grija!

Andra si Mara se rugara mult la Dumnezeu si Irod fu aspru pedepsit. Dumnezeu cobori pe pamant sub forma uni porumbel calator. Cu ajutorul Duhului Sfant, Dumnezeu trimise asupra lui Irod o boala numita ciuma. Astfel, Mara si Andra readusera pacea asupra Ierusalimului.

Steaua Dorintelor le aduse acasa pe fete. Acestea ii povestira padurarului totul. Acesta se bucura vazandu-si detele tefere si nevatamate. El era mandru de ele. Isi facuse griji.

Parerea mea este ca Dumnezeu ne apara de rele oricand!