Privirea asimetrica, succesul lui Rembrandt

Un neurobiolog american a ajuns la concluzia ca Rembrandt suferea de o asimetrie oculara care ii permitea sa converteasca cu usurinta lumea tridimensionala in imagini plate. La aceasta concluzie a ajuns analizand privirea lui Rembrandt din numeroasele autoportrete ale maestrului olandez din secolul al XVII-lea.

CERCETARE. Pentru artisti, vederea tridimensionala, normala pentru majoritatea oamenilor, face complicata reprezentarea scenelor reale pe panza sau pe o foaie de hartie, considera Margaret Livingstone, neurobiolog la universitate, autoarea acestei descoperiri, publicata, la sfarsitul saptamanii trecute, in revista The New England Journal of Medecine. Dar in cazul pictorilor care nu pot sa perceapa profunzimea campului, asa cum pare sa se fi intamplat cu Rembrandt, acest defect de vedere nu mai e un handicap, ci, dimpotriva, un avantaj, este de parere Margaret Livingstone. Mai ales ca profesorii de arta isi sfatuiesc adesea elevii sa inchida un ochi, acest lucru facand ca imaginile sa se aplatizeze si sa fie mai usor de reprodus, a adaugat aceasta.

Margaret Livingstone a ajuns la aceasta concluzie dupa ce a examinat fotografiile a 36 de autoportrete ale maestrului olandez. In toate aceste opere, cu o singura exceptie, se poate observa ca ochiul din partea stanga priveste inainte, in timp ce dreptul, in lateral. (Florina Zainescu)