Sa ne judecam doar pe noi insine

Din predica Sfantului Ioan Gura de Aur

Daca cineva vorbeste de rau pe fratele sau, el este indepartat de la citirea Sfintelor Scripturi, spune Ioan Gura de Aur

Comuniunea si afectiunea mutuala intre maestri si discipoli in timpurile apostolice erau izvorul propagarii infloritoare a crestinismului. Este foarte grav faptul de a vorbi de rau pe oamenii Bisericii! Ponegrindu-i, ne facem de fapt rau noua insine. Chiar daca defectele lor ar fi reale, trebuie sa ne abtinem de la a-i judeca, datorita caracterului sacru al persoanei lor: oricat i-am considera pe ei de nedemni sau de mizerabili, au primit prin mila si harul lui Dumnezeu autoritatea sa actioneze asa!

E prea multa ipocrizie in a recurge la preoti pentru slujbe si binecuvantari, iar in casele noastre sa-i denigram sau sa-i ascultam pe altii denigrandu-i. Aceasta lipsa de respect si de milostivire impotriva preotilor este nu doar o rana a Bisericii, ci ea compromite in mod direct sansa mantuirii noastre, si daca nu vrem sa fim judecati prea aspru de Dumnezeu, nici noi nu trebuie sa-i judecam pe altii, ci trebuie sa ne judecam doar pe noi insine.

Cat de fericita era soarta ucenicilor Sfintilor Apostoli, si cat de deplorabila este a noastra, din moment ce ei erau gata sa-si dea sangele si existenta pentru stapanii lor spirituali, iar noi, adesea, nu indraznim sa facem sa se auda macar un cuvant in favoarea parintilor nostri spirituali; ii auzim pe cei din casele noastre sau pe straini acoperindu-i de ultragii si injurii rauvoitoare, si nu le inchidem gura, nu-i impiedicam, nu condamnam un astfel de limbaj!

N-am auzit iesind din gurile necredinciosilor atat de multe insulte si lucruri urate impotriva conducatorilor Bisericii, pre cat profereaza acei oameni care trec drept crestini. Sa mai cautam oare de unde vin atata lasitate, atata dispret pentru smerenie, daca noi avem contra parintilor nostri spirituali atatea sentimente ostile? Cu adevarat, nu exista nimic, repet, nimic mai capabil sa divizeze si sa ruineze Biserica. Ce spun eu? E foarte greu sa vina dinafara ei o dezbinare, o ruina atat de mare ca atunci cand nu exista o legatura foarte stransa intre discipoli si maestrii lor spirituali, ca si intre copii si parintii lor.

Ei, dar cum? Daca cineva vorbeste de rau pe fratele sau, el este indepartat de la citirea Sfintelor Scripturi, si dupa asta, tu, cel care-ti acuzi parintele spiritual, te crezi demn sa patrunzi in acest locas sfant? Daca cei care-si blesteama tatal si mama sunt condamnati la moarte (Ies. 21:16), ce pedeapsa ar merita cel care indrazneste sa aduca astfel de blasfemii omului care ii este inca si mai aproape si mai pretios decat parintii? Cum de nu se teme el sa nu se deschida pamantul si sa-l inghita sau ca fulgerul sa nu-i arda limba acuzatoare?

Deseori, ceea ce in sine nu este decat o greseala usoara devine grava si de neiertat din cauza judecatii pe care chiar noi am emis-o catre altul, noi, cei care am gresit cel dintai. Sa va explic. Cineva a comis o greseala. Apoi, el condamna cu severitate o alta persoana care greseste. Ei bine, el isi atrage, pentru Judecata de Apoi, nu doar o condamnare proportionala cu greseala savarsita, ci o sentinta dubla, tripla, infinit mai mare, pentru ca Dumnezeu il va pedepsi nu potrivit cu greseala savarsita, ci dupa severitatea aratata celor care au pacatuit ca si el.

Astfel incat va avertizez, va rog, va conjur sa renuntati la aceasta detestabila obisnuinta. Nu preotilor sau arhiereilor le veti face rau cu difamatiunile voastre, fie calomnioase, fie conforme cu adevarul, ci pe voi insiva va precipitati in cele mai adanci abisuri... Haideti sa mai temperam nesabuinta limbii noastre. Trebuie sa intelegeti ca preotii, chiar daca sunt in culpa, nu voua va incumba sa-i judecati. Iata ce spun Sfintele Scripturi: Atunci a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai, zicand: carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor zice voua faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic, dar nu fac (Matei 23:1,2). Iisus n-a dorit nici sa-i injoseasca in demnitatea lor, nici sa-i dovedeasca vrednici de dispret in fata pastoritilor lor. Ratiunea este usor de inteles. Efectiv, daca ucenicii si-ar aroga o astfel de putere, i-am vedea in curand destituindu-i pe maestrii lor si fortandu-i sa le dea locul... (va urma)