Sa ne retragem din irak!

Explicatie: De cand Jurnalul National mi-a oferit acest spatiu - sa fie cateva luni de atunci - nu am publicat nici macar un articol care sa implice direct Partidul Popular Romania Mare.

Cu deliberata rigiditate, am ocolit problemele politice cotidiene, pentru ca am gasit obscena ideea de a face propaganda electorala intr-un editorial. Am incercat, de buna seama, sa fiu apolitic si obiectiv, cu gandul ca voi renunta la neutralitate cand acest lucru se va impune. Ei bine, a venit momentul: randurile de mai jos explica motivul pentru care PPRM cere retragerea trupelor romane din Irak.

Functioneaza in ultimele zile, din momentul in care criza ziaristilor a inceput sa ne apese dincolo de limitele suportabilului, cateva clisee, sofisme si argumente schioape care, in ultima instanta, blocheaza orice dezbatere autentica pe aceasta tema. Mai intai, suntem cu totii inlantuiti de apelul autoritatilor la maturitate si responsabilitate. In mod surprinzator, exista un singur mod in care poti fi responsabil: tacand si sustinand (implicit sau explicit) prezenta trupelor romane in Irak. Orice alta opinie este, se subintelege, imatura si iresponsabila. Altfel spus - gresita.

In al doilea rand, trebuie sa dam dovada de solidaritate si simt civic - asta insemnand, din nou, sa evitam o abordare franca a problemei ostaticilor si sa ne limitam la declaratii platonice de sustinere si simpatie. Daca procedam altfel, devenim, de buna seama, factori de dezordine, agitatori, agenti ai disolutiei.

Apoi, trebuie sa avem incredere in autoritati. Cum ne manifestam aceasta incredere? Desigur, pastrand linistea, vazandu-ne de treaba, tinandu-ne parerile pentru noi si, mai ales, refuzand sa spunem ceea ce nu trebuie...

Sa fiu inteles corect: exista o doza semnificativa de adevar in fiecare dintre cele trei idei. Trebuie sa dam dovada, da, de solidaritate, discretie si incredere in autoritati. Dar putem face asta si continuand sa gandim si sa ne exprimam. Ba chiar - apoteoza a libertatii... - avem dreptul sa credem ca TRUPELE ROMANE TREBUIE RETRASE DIN IRAK. Printr-un complicat mecanism mediatic, ne-a fost cultivata senzatia ca aceasta e o idee pacatoasa, murdara, de nerostit. E absolut graitor, in acest sens, modul in care reprezentantul Aliantei D.A., Ludovic Orban, a cerut parlamentarilor reuniti in sedinta comuna sa nu tolereze o dezbatere pe aceasta tema: Va rog sa nu faceti ceva care sa ne compromita, Haideti sa nu acceptam lucruri pe care sa le regretam. Asa cum crestinii refuza sa rosteasca numele Diavolului, inlocuindu-l cu eufemisme, domnul Orban a refuzat sa explice care ar fi acel lucru grav si misterios. Il spun eu: RETRAGEREA TRUPELOR ROMANE DIN IRAK.

Daca suntem intr-adevar o tara cu reflexe democratice, o societate deschisa, avem obligatia sa initiem aceasta dezbatere. O cere intreaga societate romaneasca, o cere bunul-simt! Pana acum, am lasat cliseele sa gandeasca in locul nostru. Retragerea ar avea consecinte grave, am spus. Dar am analizat aceste consecinte? Am ceda in fata santajului, am spus. Dar de ce sa ne raportam la teroristi?

Inainte de toate, trebuie sa ne amintim momentul si modul in care ne-am implicat in razboi. Nu am facut-o in calitate de stat membru NATO; NATO nu participa la aceasta actiune; Germania si Franta, parteneri esentiali in UE si NATO, au condamnat interventia in Irak; in acelasi timp, ONU a refuzat sa o gireze. Cu alte cuvinte, nu suntem parte a unei Antante care are in spate tratate de anvergura, ci a unei coalitii de oportunitate.

Apoi, sa nu ne mintim: mersul democratiei in lume nu e inca de nasul romanilor. Ne bucura existenta regimurilor democratice, dar nu avem nici forta, nici caderea sa le impunem. Noi insine invatam democratia de numai 15 ani si, conform rapoartelor internationale, nu prea am inteles nimic din ea. Suntem monitorizati si certati pentru ca nu avem institutii si mentalitati democratice, fraudam referendumuri, votam la sapte maini, guvernam prin ordonante, subordonam mass-media, politizam Justitia si, vai, atentie, exportam democratie in Irak!

Sau, mai bizar: luptam cu terorismul! In conditiile in care tari cu o puternica structura de informatii, precum Spania sau SUA, au fost invinse pret de-o clipa de teroristi, in conditiile in care armata noastra e pregatita pentru front, nu pentru conflicte asimetrice (spionaj, guerilla, razboi civil), in conditiile in care teroristii nu considerau Romania o tinta - ei bine, noi am contraatacat decisiv! Am tras de maneca terorismul si i-am spus ca existam. Am pasit intr-un razboi mai mare ca noi si platim pentru asta.

Cand am intrat in Irak, nu ne-am gandit nici la pacea mondiala, nici la democratie. Suntem prea peticiti pentru asta, ne stim prioritatile si lungul nasului si, imi place sa cred, nu suferim de delirurile roz ale unui presedinte care se visa lider regional. Plecand in Irak, am facut pur si simplu un serviciu de imagine SUA, aflate in criza de aliati, serviciu care ne-a adus, probabil, beneficii pe masura. Dar razboiul a luat sfarsit! Nu stim inca nici macar daca el a fost unul drept, pentru ca armele chimice ale lui Saddam au refuzat sa iasa la lumina; poate ca nu am facut decat sa descatusam energiile haotice din Golful Persic, care, in curand, ne vor obliga sa ne gandim la fostul despot irakian ca la un baiat de treaba. Acum insa, cand Irakul liber si-a ales un Guvern democratic, e timpul sa luam in calcul PROGRAMUL DE RETRAGERE A TRUPELOR.

Nu o facem pentru ca ne-o cer teroristii, ci pentru ca abia azi opinia publica se poate pronunta. Sondajele au demonstrat an de an ca romanii sunt impotriva razboiului din Golf si a participarii tarii noastre la acesta. Totusi, Parlamentul a votat aceasta participare pe fuga, evitand, ca si astazi, dezbateri, opinii contrare, rezerve. Numai PPRM s-a abtinut atunci, considerand ca fara mandat ONU nu avem dreptul de a interveni. Ce puteau face cetatenii in conditiile in care vointa le-a fost incalcata? Sa se revolte? Sa iasa in strada? Nu, pentru ca participarea la razboi a fost prezentata ca o gingasie diplomatica, ce aduce bani si nu doare, nu ajunge la os. Azi insa, cutitul a ajuns la os. Abia acum problema a intrat pe agenda publica.

ROMANII VOR RETRAGEREA TRUPELOR nu pentru ca le-o cer teroristii, nici pentru ca sufera de defetism, nici pentru ca sunt aliati iresponsabili. O vor pentru ca le-o cer interesul national, securitatea publica si constiinta. Salvarea ostaticilor este responsabilitatea celulei de criza; aceasta va decide, stiind lucruri pe care noi nu le stim, ce poate oferi teroristilor. RETRAGEREA TRUPELOR ROMANE DIN IRAK este o prioritate independenta de aceasta negociere!