Stanga, dreapta si romanii

Exista parerea ca Romania are solide traditii de dreapta si o grava carenta la stanga spectrului politic. Se invoca, spre ilustrare, mari figuri interbelice si se cauta explicatii: mentalitatea agrara, ortodoxia, satul.

English version

Dar nu toate marile figuri interbelice invocate (Eliade, Cioran, Noica) erau, la vremea cu pricina, chiar asa de mari, (si, evident, nu toata dreapta era extrema dreapta). Pe de alta parte, uitam o sumedenie de "luminoase" figuri de stanga. Sigur ca nu-l vom putea opune, ca pondere, pe Alexandru Sahia lui Nae Ionescu. Dar seria Gherea-Stere-Ibraileanu-Zeletin-Ralea nu e de ici de colo. Apoi mai existau si Eugen Ionescu, si Eugen Lovinescu, si Sebastian, si destui altii care sa echilibreze peisajul. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca n-ar avea sens sa identificam existenta dreptei, daca n-am avea un reper corelativ. Cu alte cuvinte, nu poti fi "la dreapta" decat fata de ceva care e mai la stanga. Sa mai amintim si disparitia dreptei conservatoare dupa primul razboi mondial, sau amplasamentul de stanga al taranistilor.

In ce ma priveste, cred mai curand ca romanii, si mai cu seama intelectualitatea romaneasca, nu se lasa incadrati riguros in aceasta dihotomie. Stanga si dreapta nu constituie o alternativa definitorie pentru spiritul autohton, inclinat fie spre neutralitate confortabila, fie spre acomodare oportuna. Pana si Nae Ionescu, intrebat cum se situeaza in geometria politica a momentului, prefera sa spuna: "Nu sunt nici de dreapta, nici de stanga, sunt inteligent!" Sandu Tudor putea fi gasit alaturi de Sahia in paginile aceleiasi publicatii. Radulescu-Motru era traditionalist la 1904 si progresist la 1922. "Ortodoxistul" Nichifor Crainic facea ample prelegeri despre mistica renana. Figuri caracteristice ale ambiantei culturale romanesti, "clasici" ai ei (Lovinescu, Petrovici, Vianu, Calinescu, Blaga, P. P. Negulescu si chiar Mircea Vulcanescu - in ciuda unor ignare suspiciuni) au un "facies" politic greu de sistematizat. Sunt, preponderent, spirite libere, ale caror judecati isi rezerva dreptul de a se formula in afara unor eventuale "pre-optiuni" ideologice. Mai mult decat angajarea intr-o tabara omogena, ii intereseaza autonomia gandirii proprii, evitarea oricarei inregimentari. Se poate vorbi, cred, de un apolitism romanesc de substrat, nascut dintr-o constelatie traditionala de insusiri specifice: relativism, ironie, superficialitate... Pentru Mitica, stanga si dreapta sunt mofturi. Nu-i poti cere sa opteze serios, "pe viata", intre una si cealalta. E ca si cum i-ai cere sa aleaga definitiv intre bere si vin. Mitica stie foarte bine ca sunt bune amandoua. Uneori poftesti la bere, alteori la vin. Dupa cum o cer imprejurarile. Si mizilicurile adiacente...

L-am auzit de curand pe dl. prim-ministru anticipand intr-un mod curios problema electorala a toamnei viitoare: romanii - spunea el - vor trebui sa aleaga intre a avea un guvern de stanga sau unul de dreapta. Subtextul e limpede: va trebui sa decidem daca vrem un guvern grijuliu, popular, "de-al nostru", sau unul nesimtitor la suferintele celor multi, "elitist", arogant, slujindu-se doar pe sine. Dl prim-ministru foloseste, dupa parerea mea, un limbaj inadecvat. Pentru electoratul local, stanga si dreapta nu sunt concepte functionale. Nu in acesti termeni se pune dezbaterea interioara a alegatorului. Intrebati-i pe sustinatorii lui Traian Basescu daca cel pe care l-au votat e de stanga sau de dreapta si veti vedea ca aceasta "dilema" n-are, pentru ei, nici un sens. Basescu nu e nici de dreapta, nici de stanga. E, pur si simplu, credibil, dat dracului, potrivit cu gustul bucuresteanului "par excellence". Dl. prim- ministru vrea sa ne sperie cu o alternativa dramatica. Mitica (de la oras) si Gheorghe (de la tara) sunt somati sa hotarasca intre berea (plebee) si vinul (aristocratic). Ei asi! Mitica si Gheorghe nu beau niciodata ce li se spune, decat daca sunt deja bauti. Vor trage cu ochiul la gustari si se vor hotari la moment. Pentru bere. Sau poate pentru vin. Sau poate mai bine pentru o tuica.