Urmariti si urmaritori

Parintele Grigore Babus a fost inchis in aceeasi incinta cu IPS Bartolomeu Anania, actualul Arhiepiscop al Clujului, Vadului si Feleacului

Sfasietoare sunt intoarcerile in trecutul marcat de atat de multe anomalii care tinteau insasi existenta umana, mutiland si martirizand zi cu zi, ora cu ora si amanunt cu amanunt cursurile atat de multor vieti dedicate credintei ortodoxe... Fiecare dosar este ca o poarta deschisa intr-o alta lume din care razbat nenumarate tristeti sau suferinte necontenite, unele incheiate de-abia in 1989. Nu este posibil sa ramai indiferent cand rasfoiesti mii de pagini reprezentand 50 de ani de dementa organizata impotriva noastra si pe banii nostri. Cui oare va fi folosit nebunia asta? Cu siguranta victimelor, pentru mantuire. Totul insa n-ar fi fost posibil daca fiecare dintre noi, acolo unde se afla, ar fi ascultat indemnul Sfantului Ioan Gura de Aur, publicat de noi in numarul anterior al revistei, si ar fi spus, macar din cand in cand, Nu unei injustitii, unei ticalosii sau macar unei minciuni, unei delatiuni sau unei insulte. Pentru ca totul a inceput cu un simplu pas si, pas cu pas, a continuat, pas dupa pas, catre infern. Iar noi, noi cei de-acum sau noi cei de-atunci, am tacut. Si noi suntem vinovati, pentru ca redresarea noastra ar fi fost posibila incepand cu un singur pas...

Din iadul descoperit in spatele copertelor a rasarit insa si multa frumusete, si optimism dintre ruine, si speranta, care, iesind ultima din cutia Pandorei, s-a strecurat in condeiul nostru, insuflandu-ne putere. Caci, daca facem abstractie de cele mai sordide intamplari, gasim acolo si clipe inaltatoare...

De fapt, un dosar foarte voluminos, oricare ar fi fost acesta, devenea un fel de cronica a unei familii uriase, in care apar pe rand si dispar multe personaje binecunoscute noua si trecute in lumea tacerii. Si-n viata lor pamanteana, tot condamnati la tacere au fost, dar macar acum incercam un gest de dreptate, ridicand valul tacerii lor atat de expresive pentru luminarea noastra.

Mitropolitul Antonie Plamadeala

Manastirea Prislop mult a fost ea urmarita, chinuita, rastignita si lipsita de slujitorii ei. Candva, fusese adapostit acolo, timp de noua luni, un calugar, condamnat la sapte ani de temnita grea. Despre el se spune intr-o adresa a Securitatii din Hateg in 1950: Iar dupa descoperirea lui de catre Securitate, a fost incurajat sa dispara. Era vorba despre viitorul Mitropolit al Ardealului, IPS Antonie Plamadeala. Student la Facultatea de Teologie din Bucuresti, fusese pus sub urmarire in 1948 si condamnat in 1949, in absenta, pentru crima de organizare si participare la organizatii de tip fascist, politice si paramilitare.

Dupa mai multe peripetii, isi finalizeaza studiile de teologie la Cluj, apoi, in 1949, se stabileste la Manastirea Prislop. Dar episcopul locului este silit sa-l cateriseasca, fara ca patriarhul Justinian sa-l poata salva. Ulterior, acelasi episcop il reabiliteaza partial, cu dreptul de a se stabili la orice alta manastire in afara de Prislop si tot el il ajuta sa se mute la Manastirea Slatina, unde era staret parintele Ilie Cleopa, dandu-i cartea canonica si bani de cheltuiala, dupa cum se consemneaza in arhivele Securitatii. In 1953 a fost hirotonit ieromonah (preot-calugar) de catre episcopul Partenie Ciopron (mai intai episcop al Armatei, apoi al Romanului).

Parintele Arsenie Boca

Zidurile si gratiile inchisorilor nu i-au speriat pe adevaratii slujitori ai Bisericii

Un alt monah este vizat de Securitate, iar anchetele fac sa se intretaie, ca o plasa de paianjen, declaratiile celebrilor monahi, unul despre altul. Nu mai are nici o importanta ce spuneau, cata vreme totul arata cea mai calda lealitate. Despre duhovnicul de-atunci, Arsenie Boca, se spunea ca... este foarte greu de prins, fiind sub chiar scutul IPS Nicolae Balan, al Ardealului, care si el a fost calificat in ultimii ani drept securist si comunist, daca se poate imagina asa ceva... Dat fiind ca pr. Arsenie a fost unul dintre bursierii mitropolitului Nicolae Balan si ai episcopului Nicolae Popovici, s-a trecut si la urmarirea mitropolitului, pentru ca episcopul era deja surghiunit, dupa ce parasise Oradea, fugind intr-un vagon pentru vite...

Mult s-a discutat care a fost atitudinea patriarhului Justinian fata de cei arestati sau dupa eliberarea acestora. Iata de fapt, tot prin marturii, care a fost adevarul. Un prim exemplu este raspunsul la apelul Manastirii Prislop, de unde a primit o scrisoare a intregului cin monahal, prin care rugau pe Prea Fericirea Sa sa intervina pentru eliberarea pr. Arsenie de la Canal.

Patriarhul Justinian a trimis o scrisoare la MAI, cu mentiunea Strict secret / confidential, domnului ministru Teohari Georgescu - cu rugamintea de a gasi o solutie pentru linistirea spiritelor, nu numai in sanul manastirii, ci si in randul credinciosilor din Transilvania, unde Arsenie are mii de adepti. Arsenie este la Canal-Cernavoda. Daca va fi lasat arestat, noi putem sa confirmam anticipat ca miile de credinciosi, adepti ai lui Arsenie, vor porni spre Cernavoda.

Parintele Arsenie a fost anchetat in legatura si cu presupusele relatii pe care eventual le-ar fi avut cu martirul ortodox Nicolae Popovici, fost episcop al Oradei, exilat la Manastirea Cheia, informatii pe care Securitatea le dorea mai detaliate. Dar de la pr. Arsenie nu transpare nimic, nici despre episcop, nici despre predicile lui cu caracter anticomunist (dupa cum sunt consemnate de securitate). Iar Manastirea Cheia fusese deja desfiintata si salvata in ultimul moment de patriarh prin transformarea ei in casa de odihna pentru preoti.

Parintele Grigore Babus

Parintele Grigore Babus, neclintit de-o viata pe altarul Manastirii Cheia, urma sa fie si el arestat in 1959. Iar in detentia lui, intr-o vreme, se afla in aceeasi incinta cu pr. Bartolomeu Anania, actualul IPS Arhiepiscop al Clujului, Vadului si Feleacului. Tot in acest dosar urias este pomenit si Nechifor Crainic, anchetat in 1955 impreuna cu monahul de atunci Antonie Plamadeala.

Cu binecuvantarea mitropolitului Nicolae Balan, principesa Ileana de Habsburg l-a invitat la Bran pe parintele Arsenie Boca si tot acolo a poposit si regina Elena. Au vizitat si diferite locuri din Bucuresti, unde se aflau mai multi cunoscuti, bolnavi, printre care vaduva Maria Antonescu si mama maresalului.

Se povesteste, in 1955: In discutiile care s-au creat acolo, stiu ca Maria Antonescu se plangea ca o duce greu, ca este parasita de toti cunoscutii ei si nu are cu ce se intretine si spunea ca nu se poate impaca in constiinta ei: Cum a dat Dumnezeu posibilitatea acestora (se referea la conducerea actuala a RPR) sa-i omoare fiul? I-am recomandat sa nu se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu, deoarece mama maresalului incercase sa se sinucida, taindu-si venele, pentru ca El stie ce face si i-am indicat ca duhovnic pe preotul Gala Galaction.

Pentru vina de a fi spovedit in biserica pe fostii legionari aflati in libertate, eliberati, sau pe sotiile lor, duhovnicii au fost considerati ei insisi legionari si tratati ca atare, iar daca i-au mai si ajutat crestineste cu alimente sau haine, au fost arestati si aruncati ani grei in inchisori. Si totusi, iata ce spune mitropolitul Antonie despre unul dintre dansii: Nu! El o facea in numele credintei crestine si in numele datoriei lui pentru cei persecutati.

Intre timp, parintele de atunci, Antonie Plamadeala, a fost arestat de Securitate (1954), condamnat la patru ani de temnita grea si inchis la Jilava. Gratiat si reintors la manastire, a fost silit, in 1959, in urma criminalului decret 410, care a ucis atatea destine, sa paraseasca nu doar manastirea, ci si clerul, pentru a se angaja ca muncitor in diferite intreprinderi din Bucuresti. De-abia in 1968 reuseste patriarhul Justinian sa-l scoata din fabrica si sa-l angajeze ca secretar-sef la Institutul Teologic din Bucuresti, dupa care a urmat o prodigioasa activitate ca teolog si om de cultura de cea mai inalta clasa si valoare. (L.T.)
(va urma)