Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De stereotipul Cartii Junglei in mediul de afaceri ne lovim peste tot. In conversatii, la micul comentariu de salon in fata unei cesti de ceai. General: Viata e o jungla. Particular: publicitatea e o jungla.
TEODORA MIGDALOVICI
Ei, cine face apel la stereotipul cu pricina se si simte cu musca pe caciula. Prietenii stiu de ce. Cei care plang jungla de azi ieri au pus seminte consistente la inaltarea ei. Cand coboram putin stacheta de la marile companii si apretul de corporatie, se face apel la alta metafora vegetala: codrul. Prezenta padurii seculare, in expresia azi desueta codru-i frate cu romanul, si-a pierdut actualitatea in contextul respectiv, dar s-a actualizat in altul. Azi auzim mult mai des se poarta ca-n codru, iar la stirile de seara, inevitabil, se fura ca-n codru. Comportamentul ca in codru in aceeasi linie cu comportamentul acru-superior, pe care il au in general functionarele de la banci mai rasarite, secretarele de directori prea ocupati sa se mai gandeasca la cine si cum ii reprezinta sunt, iata, pecinginea brandingului, o boala comuna zilele-acestea.
Din seria Clisee din viata de corporatie la noi, poate si aiurea mai amintim Secretarele, soferii si portarii conduc cu adevarat destinele firmei. Nu e folclor, e realitate, mai ales daca facem lectura lucrurilor in grila constructiei de marca. Secretara, soferul si portarul sunt extensiile manageriatului, respectiv ale companiei in exterior si, prin chipul in care fac figura buna sau proasta, dupa caz, aflam in ce proportie crezul companiei e o descarnata figura de stil sau o treaba serioasa, si-n cele din urma un mod de viata (profesionala). Sa revenim la Cartea junglei, reper livresc pentru regula ca nu exista nici o regula. Dar si alte invataminte memorabile mustesc acolo, vezi Mowgli si maimutele. Episodul despre sfatul si sfada cu multi supusi si multi sefi, unde se lua cu greu o hotarare pe care nu o respecta nimeni, e graitoare. O parabola a organizatiilor cu manageriat de tipul balaur cu multe capete si riscurile care decurg de aici. Raman la convingerea ca oamenii de decizie ar trebui sa stearga praful dupa cartile propriei copilarii. Ar avea atatea de invatat si atatea esecuri de evitat!
