Amestec rafinat de farmec şi eleganţă

1900... Ce parfum simt nările noastre când ne gândim la acele vremuri de odinioară... Parfumul unei epoci apuse, dar atât de fermecătoare prin amploarea evenimentelor, a elitelor, culturii şi obiceiurilor. Muzeul Naţional Cotroceni şi-a primit vizitatorii la 8 martie în Salonul Cerchez, oferind în dar femeilor vernisajul expoziţiei "Jurnal de modă... moda feminină la 1900".

Pentru unii, moda acelor ani era prea sobră, prea puţin îndrăzneaţă, dar pentru alţii încă reprezintă un izvor de inspiraţie. Doamnele se plimbau elegant pe străduţe, etalându-şi ţinutele, cochetând cu domnii sau doar pentru a participa la diverse sporturi în vogă pe atunci... Dar poate cele mai importante erau accesoriile. Umbreluţele de soare făceau furori, erau o notă a rafinamentului şi feminităţii, la fel pălăriile mari, cu franjuri, panglici sau fundiţe. Femeia acelor ani era femeia elegantă, manierată, emancipată, atentă la imaginea ei şi, extrem de important, deschisă la orice noutăţi. S-au schimbat multe lucruri de atunci, de la mentalitatea oamenilor până la felul în care aceştia se îmbracă. Parcă am uitat să mai fim atente la detalii, la acel ceva care să ne facă deosebite în ochii noştri şi a celor de lângă noi.

O EXPOZIŢIE DE VIS
Realizată în colaborare cu prestigioase instituţii muzeale din Bucureşti şi din ţară precum Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Naţional de Istorie a României, Complexul Muzeal Naţional "Moldova" - Iaşi, Muzeul Literaturii Române - Iaşi, expoziţia a vizat o trecere în revistă a evoluţiei modei feminine de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, perioadă cunoscută sub numele de "la belle epoque", când au avut loc transformări spectaculoase în ceea ce priveşte modul de concepere şi prezentare a toaletelor.

Societatea românească la acel moment era racordată la modelul de civilizaţie al Europei Occidentale, încadrându-se în coordonatele evoluţiei vestimentaţiei europene, în ton cu ceea ce se crea la Paris.
Expoziţia are 120 de planşe, reproduceri după crochiuri de modă, realizate de artişti mai mult sau mai puţin celebri ai timpului, toate promovate de reviste de modă publicate la Viena, Berlin, Budapesta şi Paris, în perioada 1890 - 1914.

Pornind de la aceste planşe, eleganţa feminină este redată şi prin recrearea a trei modele de rochii realizate de binecunoscuta creatoare de modă Liza Panait. În expoziţie figurează veşminte reprezentative pentru moda secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX: copia rochiei doamnei Elena Cuza, reconstituită după mărturia iconografică lăsată de litografia din 1863, semnată Carol Popp de Szathmary, o rochie cu turnură, costum (taior şi fustă), costum de călătorie, bluze din dantelă model "Art Nouveau", fuste cu trenă, corsaje, pelerine.

Accesoriile nu lipsesc dintre exponate: trusa de voiaj a doamnei Elena Cuza, servicii de toaletă, sticluţe de parfum, casete de bijuterii, mănuşi, evantaie, lornion, umbreluţă de soare, carneţel pentru dans, pălărie şi manşon, ghete şi pantofi de damă etc. Pentru că în acea perioadă femeile erau mai întâi de toate soţii şi mame, în expoziţie figurează şi un trusou pentru nou-născut, datat 1902, alături de fotografii de epocă.

EMANCIPAREA GRADUALĂ A FEMEILOR
Doctor Ştefania Ciubotaru de la Muzeul Naţional Cotroceni a muncit mult la această expoziţie, bineînţeles alături de colegele de la celelalte muzee din ţară, dar şi ajutată de colegii de la Cotroceni, iar eforturile sale au fost apreciate de vizitatorii prezenţi la vernisaj.

Stând de vorbă despre moda acelor ani, dr Ştefania Ciubotaru ne-a declarat: "Arta costumului a variat în decursul istoriei, şi de aceea, în costum ca şi în artele plastice şi decorative, se pot distinge mai multe sensuri ale termenului "stil". În cerc restrâns, stilul defineşte expresia artistică unitară a unei singure personalităţi creatoare. A avea stil înseamnă a fi capabil să realizezi un ansamblu al înfăţişării individuale original şi de o oarecare calitate.

Stilul presupune astfel o anume coerenţă şi permanenţă în timp, stilul cuiva putând fi recunoscut în decursul întregii sale vieţi, cu toate variaţiile inerente vârstelor şi etapelor de evoluţie. După cum se exprima unul dintre cei mai perspicace scriitori ai vremii, Charles Baudelaire "femeia are dreptul şi chiar datoria să pară magică şi supranaturală, să uimească, să vrăjească; idol fiind, ea trebuie să se împodobească spre a fi preţuită". În ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi până la primul război mondial, Europa a cunoscut o perioadă de pace şi relativă bunăstare, numită "La belle epoque", perioadă în care a apărut şi curentul "Art Nouveau".

Costumul anului 1900 amintea prin talia strangulată de binecunoscuta clepsidră, pentru ca după 1900 să apară "taiorul" (jachetă sau bolero). Sub jachetă se purta o bluză lejeră de batist sau zefir, iar sub gulerul bluzei se atârna o lavalieră. Aşadar, se pare că emanciparea graduală a femeilor şi interesul acestora în ceea ce privea sportul au fost responsabile pentru lansarea taiorului, care va deveni un adevărat mod de viaţă".

Izbucnirea primului război mondial a impus schimbări radicale la nivelul vestimentaţiei feminine. Pe măsură ce tot mai multe femei au fost nevoite să muncească, în condiţiile în care bărbaţii au fost înrolaţi, hainele de damă au devenit simple, practice, adecvate noilor ocupaţii.

Expoziţia este deschisă până la 8 martie - 31 mai 2010 şi poate fi vizitată de marţi până duminică, orele 9:30-17:30.