Când hrana sănătoasă dăunează sănătăţii

Tot mai multă lume a aflat că ce bem şi ce mâncăm ne pot îmbolnăvi din cauza sustanţelor nocive frumos mascate sub denumiri de tipul "conservanţi" sau "aditivi". Ce aflăm acum cu surprindere este că şi mâncarea pe care o consideram sănătoasă ne poate face rău şi că nutriţioniştii avertizează cu privire la pericolul fixaţiei pe alimentele organice.

Botezată, în 1997, "ortorexie", obsesia pentru un stil de viaţă sănătos pune azi sub semnul întrebării orientarea tot mai multor oameni către bio, organic sau "de casă". Fără a contesta această tendinţă, specialiştii atrag atenţia asupra exceselor la care se poate ajunge.

Există multe modalităţi de a evita produsele înţesate de chimicale şi substanţe nocive. Există şi extreme nesănătoase de care acest demers se poate ciocni cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună. Iar nutriţioniştii britanici au lansat recent un avertisment tocmai în acest sens: hrana prea sănătoasă poate deveni în esenţă nesănătoasă. De parcă nu existau suficiente controverse şi teorii în acest domeniu, experţii în boli de nutriţie cred că obsesia unei alimentaţii corecte şi sănătoase nu face bine nici trupului, nici minţii şi duce la "ortorexie nervoasă", o disfuncţie periculoasă care face tot mai multe victime, îndeosebi în rândul persoanelor în jur de 30 de ani, cu studii superioare şi un nivel de trai mediu sau peste mediu.

Spre deosebire de anorexie (tulburare de alimentaţie caracterizată prin reducerea voită a greutăţii corporale până dincolo de limita normalităţii şi deformarea imaginii asupra propriului corp) şi de bulimie (diagnosticată când o persoană consumă cantităţi mari de alimente într-un timp foarte scurt, pentru a provoca apoi eliminarea lor din organism, totul pe fondul unor cumplite sentimente de vină şi eşec), ortorexia nervoasă pleacă de la dorinţa de a se alimenta echilibrat şi sănătos. Din păcate, echilibrul dorit se tot îndepărtează pe măsură ce hrana sănătoasă devine nu un mod de viaţă, ci o obsesie care o conduce.

Cel care a introdus ortorexia în dicţionarul medical este un specialist californian. În 1997, doctorul Stevan Bratman a enumerat câteva dintre obiceiurile alimentare care, spune el, virează spre patologic: nici pic de sare, zahăr, cafeină, alcool, gluten, soia, porumb şi produse lactate. Sunt excluse din dietă şi produsele atinse de pesticide şi ierbicide sau cele care conţin aditivi artificiali. Malnutriţia, izolarea socială (pentru că a ieşi cu prietenii la o masă în oraş poate deveni un moment extrem de stresant, inclusiv pentru chelnerii luaţi la întrebări mai rău ca nişte suspecţi de crimă în boxa acuzaţilor) şi chiar decesul sunt principalele "sperietori" pe care Bratman şi experţii care-i împărtăşesc teoria le folosesc pentru a descuraja excesul de intenţie al celor ameninţaţi de ortorexie.

La prima vedere, totul pare o nouă scorneală într-o lume unde tot ce ţine de dietă, de nutriţie, e imediat asimilat, secţionat pe toate părţile şi apoi înlocuit cu alte şi alte teorii. Însă câteva exemple aduse de jurnaliştii de la The Telegraph pot da de gândit. 

Există persoane care declară sus şi tare că mai bine ar muri decât să se atingă de alimente "murdare". Şi nu se referă la dumicatul care a căzut din furculiţă pe un colţ al mesei, ci la orice produs care nu este organic. Există persoane a căror dietă presupune să nu consume altceva decât alimente crude. Există persoane care pot ţine-n priză un chelner preţ de minute-ntregi pentru a afla cu exactitate provenienţa sării de mare din solniţa care le-a fost adusă. Şi, pentru că obsesia pentru organic şi sănătos nu înseamnă numai grija pentru ce punem în farfurie, eu una cunosc persoane care profită de timpul liber din ultimele luni de sarcină pentru a învăţa să facă scutece lavabile, 100% naturale şi bio, pentru bebeluşul mult aşteptat. Sau care nu se mai ating de ani buni de produsele de curăţenie şi folosesc pentru orice situaţie şi pentru orice suprafaţă un amestec de oţet, apă şi suc de lămâie.

În lumea celebrităţilor se regăsesc exemple mult mai suculente: Victoria Beckham consumă la micul dejun un shake din diverse alge şi ia gustări constând din boabe de soia. Actriţa Reese Witherspoon ciuguleşte din borcănele cu mâncare de bebeluş (cum altfel decât bio) pe care le cară toată ziua-n geantă şi nu acceptă invitaţii la masă, pentru că e prea stresată că n-are nici un control asupra a ce i se aduce-n farfurie.

"Pentru ortorexici, fixaţia pentru ceea ce le ajunge-n stomac devine un stil de viaţă care îi seacă de energie. Sunt atât de preocupaţi să desemneze şi să separe alimentele «bune» de cele «rele» încât dieta lor ajunge să sufere din pricina carenţelor nutriţionale. De asemenea, relaţiile lor personale au de pierdut, pentru că aceşti oameni nu mai pot avea o viaţă socială normală decât dacă au în jurul lor alte persoane care le împărtăşesc convingerile", este de părere şi doctorul Alex Yellowlees.

Concluzia: dacă suntem prea îngrijoraţi cu privire la ceea ce bem şi mâncăm, nu înseamnă automat că devenim mai sănătoşi.