Pigmentarea pielii

Culoarea pielii, variaţiile ei au interesat de-a lungul timpului mai ales din punct de vedere estetic şi, din păcate, uneori rasial. Totuşi, ele ascund modificări patologice, uneori importante, la nivelul tegumentului sau manifestări ale unei afecţiuni generale.

Tulburările pigmentare se pot manifesta printr-o accentuare a coloraţiei (hiperpigmentare) sau printr-o diminuare a acesteia (hipopigmentare) şi pot fi localizate sau generalizate. În general, când ne referim la tulburările de pigmentaţie, ne gândim la principalul pigment al pielii – melanina –, secretat de celulele melanocitare ale pielii, cu rol esenţial în protecţia solară şi care secundar dă culoare pielii, părului, genelor, ochilor (care pot fi la rândul lor afectate în tulburările de pigmentare). Totuşi, la nivelul pielii mai există şi alţi pigmenţi, cum ar fi carotenul, care are culoare galben.

Albinism

Hipopigmentarea presupune scăderea pigmentului pielii sau a celulelor producătoare. Ea poate fi totală şi generalizată în albinism, o maladie genetică ce se caracterizează prin decolorarea pielii, părului, genelor şi irisului, asociată cu diverse afecţiuni oftalmologice. Pentru această afecţiune nu există un tratament specific, persoana în cauză trebuie să evite expunerea la soare şi să se protejeze corespunzător prin îmbrăcăminte adecvată, ochelari şi creme de protecţie solară.

Hiperpigmentarea poate fi difuză sau localizată, sub formă de zone focale mai mari, aluniţe, pete, pistrui, semne din naştere. Hiperpigmentarea difuză este cauzată de o afecţiune generală: boala Addison (disfuncţie suprarenală), afecţiuni tiroidiene, hemocromatoza (depozite anormale de fier), ciroza biliară primară, sclerodermia. Leziunile locale pot fi date de o afecţiune dermatologică (infecţii fungice, lichen plan, eczemă, melanom malign) sau pot fi semne ale unei boli generale (diabet zaharat, ovar polichistic) sau chiar o reacţie adversă la unele medicamente (amiodarona, chimioterapice, tetraciclina, unele antiinflamatoare nesteroidiene, barbiturice).

Femeile însărcinate
Cea mai frecventă este probabil cloasma (melasma), care apare la femeile însărcinate şi uneori la cele care urmează un tratament cu contraceptive orale. Petele brune sunt simetrice, localizate pe frunte, obraji, deasupra buzei superioare şi dispar după naştere.

Pentru precizarea diagnosticului etiologic se face un consult dermatologic, completat, dacă e nevoie, cu o biopsie a pielii şi eventual investigaţii în domeniul endocrin, hepatic, ginecologic. Tratamentul se va face diferenţiat (crioterapie, laser, creme de înălbire etc.).

VITILIGO. Diminuarea pigmentului pielii este caracteristică unei afecţiuni, mai răspândită de această dată, numită vitiligo, maladie cu etiologie genetică şi posibil autoimună, ce afectează 0,5%-1% din populaţie. Vitiligo se caracterizează prin apariţia unor arii de depigmentare bine delimitate, localizate mai ales pe faţă, degete, palme, coate, genunchi, axilă, zona ano-genitală şi inghinală.

FĂRĂ SOARE. Leziunile provocate de vitiligo sunt mult mai vizibile la indivizii cu un tegument natural de o nuanţă mai închisă. Toţi pacienţii trebuie să evite soarele şi, în funcţie de gravitatea bolii, există mai multe posibilităţi de tratament: creme cu corticosteroizi, terapia PUVA, depigmentarea tegumentului neafectat, autotransplanturi de piele.