Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oxitocina este hormonul care ne face să simțim tandrețe și afecțiune când ne îmbrățișăm cu cei dragi. Nu are legătură doar cu iubirea romantică, ci și cu crearea de relații între membrii unui grup și tendința de a fi părtinitori față de cei din afara grupului. Altfel spus, oxitocina determină cine face parte sau nu din grupul nostru apropiat. „Deși oxitocina este cunoscută în general ca hormonul iubirii, conform unor cercetări mai recente, este și un hormon al crizelor.”, apreciază neurocercetătoarea Nicole Vignola, autoarea studiului „Reprogramează-ți creierul” (Editura Lifestyle, 2025).
Timp de vindecare
S-a demonstrat științific că nivelul de oxitocină crește în perioadele de instabilitate și stres relațional. Cercetătorii au descoperit că persoanele care sunt mai implicate într-o relație produc mai multă oxitocină când se gândesc la partenerul lor decât cele mai puțin implicate. „Acest lucru explică dorința intensă de atașament pe care o simțim când ne despărțim de o persoană apropiată sau pierdem pe cineva drag. Oxitocina ne face să vrem să ne conectăm cu persoana pe care nu o mai putem contacta. Când trecem printr-o despărțire, faptul de a-l spiona tot timpul pe fostul iubit și chiar de a fi în contact cu el poate încetini acest proces. Oxitocina este hormonul atașamentului, iar singurul mod de a ne vindeca este să lăsăm să treacă timpul. Creierul are nevoie de timp pentru a desface legăturile create anterior.”, mai sesiza Nicole Vignola.
Modelări
„Dacă te confrunți cu moartea cuiva drag - completa neurocercetătoarea Nicole Vignola -, este firesc să nu vrei să renunți la conexiuni, însă ai nevoie de timp pentru a fi capabil să lași pe altcineva în viața ta. E nevoie de timp pentru ca semnificația acelor conexiuni să se schimbe. Dacă ai pierdut pe cineva în acest fel, e greu să-ți închipui că suferința va trece vreodată, dar cu timpul vei începe să creezi noi experiențe pe baza amintirii acelei persoane. N-o vei uita niciodată și nici n-ar trebui să încerci să o uiți, precum în cazul unei despărțiri, dar va sosi un moment în care vei începe să te simți mai bine. Viața ta va merge mai departe și va continua să se modeleze în jurul amintirii acelei persoane. Pe măsură ce îți propui noi scopuri și reîncepi să te bucuri de viață fără ea, creierul tău va crea noi căi neuronale și asocieri care-i cinstesc amintirea.”
Adaptabilitate
Tot aici: „Cu timpul, vei începe să creezi o nouă poveste cu privire la identitatea ta, iar scopul tău în viață te va ajuta să accepți pierderea și suferința. Această nouă poveste va dicta încotro te îndrepți și ce a însemnat pentru tine acea persoană și vei onora trecutul îndreptându-te către viitor. A pierde pe cineva înseamnă să pierzi o părticică din tine, dar treptat îți vei construi o nouă poveste și o nouă identitate. Dacă ai pierdut un vis, va fi nevoie de timp pentru a te reorienta către un nou scop. Nu te lăsa învins de lipsa încrederii. Creierul tău este un mecanism remarcabil și adaptabil, în stare de mult mai multe decât îți imaginezi. Indiferent ce tip de pierdere am suferit, pentru a parcurge mai ușor procesul de vindecare este necesar să creăm un sentiment de siguranță și confort. Dacă facem acest lucru, mai ales cu ajutorul altor persoane - prieteni, membri ai familiei, grupuri de sprijin sau psihoterapeuți - vom spori producția de serotonină, ceea ce ne va ajuta să ne simțim conectați și susținuți, diminuând sentimentele de singurătate și suferință.”.
Ruperi și relaționări
Concluzia: „Una dintre nevoile umane esențiale este să ne simțim doriți. Sprijinul prietenilor și al celor dragi ne poate fi util, dar să nu cazi în capcana unor relații nesemnificative doar ca să te simți dorit de cineva. O asemenea relație îți poate oferi alinare pe moment, dar vei ajunge să te simți din nou gol pe dinăuntru. Important este să rupi legătura cu fostul partener, cu fostul șef și cu orice alte persoane care nu-ți sunt de folos. Implică-te în relații valoroase. Pot fi relații sentimentale sau nu, dar important este să te facă să te simți bine în propria ta piele și să te ajute să progresezi, în loc să te tragă înapoi.”.
„Deși oxitocina este cunoscută în general ca hormonul iubirii, conform unor cercetări mai recente, este și un hormon al crizelor.”, Nicole Vignola, neurocercetătoare
Oxitocina este implicată în diverse procese sociale și emoționale, precum favorizarea relațiilor apropiate între două persoane, a încrederii și a empatiei.
Citește pe Antena3.ro
