Când infecţiile urinare nu sunt ceea ce par!

Probabil, cei mai mulţi dintre noi suntem familiarizaţi cu noţiunea de infecţii urinare. Acestea reprezintă cele mai frecvente infecţii, după cele respiratorii şi digestive, aşa încât se consideră că 40%-50% dintre femei şi 10%-15% dintre bărbaţi au avut cel puţin un astfel de episod, femeile având în plus o tendinţă mai mare la repetarea lor. Deranjante, trenante, înşelătoare, cu posibilitatea de complicaţii şi recidive, infecţiile urinare nu trebuie neglijate sau tratate empi­ric, fără un consult medical prealabil.
Infecţiile urinare pot interesa rinichii (simptomele caracteristice fiind: febră, frisoane, dureri în spate si în zona laterală a abdomenului) sau porţiunea inferioară a tractului urinar, adică vezica urinară şi uretra (tubul care conduce urina din vezică la exterior). Acestea din urma se ma­nifestă prin: urinări frecvente, cu cantităţi mici de urină, urgenţă la urinare, disurie (durere la urinare), iar aspectul urinei se poate modifica, ea devenind tulbure, roşiatică sau brună, cu un miros pătrunzător. Cu toate acestea, la peste 30% dintre persoanele care prezintă urinări frecvente (mai importante ziua decât noaptea), urgenţă la urinare şi durere s-a constatat că nu există bacterii în urină şi ele nu răspund la tratamentul cu antibiotic. 

Fenomenul este întâlnit mai ales la femei, cu vârsta între 30 şi 50 de ani. Cauzele pot fi diverse. De exemplu, este posibil ca să fie vorba de o infecţie vaginală cu Chlamydia, Ureaplasma urealyticum, gonococ sau Trichomonas ori mai rar infecţie herpetică, care s-a extins şi la uretră. O altă cauză ar putea fi aşa-zisa vezică hiperactivă. În acest caz nu există nici un fel de infecţie, dar bolnavul prezintă urinări frecvente şi senzaţie imperioasă de a urina (mergând până la pierderi involuntare de urină în drum spre toaletă), durerea fiind mai puţin semnificativă. Se crede că afecţiunea este generată de contracţii involuntare ale musculaturii vezicale, care produc senzaţia de urinare urgentă. În acest caz tratamentul constă în exerciţii Kegel (ale musculaturii planşeului pelvin), medicamente care relaxează vezica şi ajustări ale modului de viaţă.

Cistita interstiţială se caracte­rizează prin urinări frecvente, urgenţă de urinare şi dureri în partea inferioară a abdomenului (dureri care se ameliorează de obicei după urinare). În acest caz, cauzele nu sunt complet cunoscute, dar se pare că una dintre ele constă în alterarea stratului interior al vezicii,  care protejează organul de efectele toxice ale urinei, tratamentul constând în administrarea unui medicament care ajută la repararea mucoasei vezicale.

În fine, este posibil ca la originea simptomelor să stea anomalii ana­tomice locale: diverticul uretral (o mică formaţiune, ca o pungă, la nivelul uretrei), stricturi (îngustări) uretrale sau chisturi ale unor glande situate lângă uretră, care ar micşora astfel calibrul acesteia.

Concluzia principală: trebuie să ne prezentăm la medic la apariţia acestor simptome şi nu trebuie iniţiat ra­pid un tratament empiric cu anti­bio­tice, care ar rămâne practic fără nici un efect. Acest lucru este valabil chiar dacă au existat în trecut astfel de episoade infecţioase, deoarece ele nu exclud dezvoltarea ulterioară a unei patologii diferite, astfel că in­fec­ţia trebuie confirmată de fiecare da­tă înainte de începerea tratamentului.